Cronica Chris Cornell - Carry On

de Morrison

Cronica Chris Cornell - Carry On
Nimeni nu poate contesta meritele lui Chris Cornell in muzica rock contemporana. De la rolul de lider al trupei Soundgarden si pana la activitatea sa alaturi de fostii membrii Rage Against The Machine, in ceea ce a fost Audioslave, Chris Cornell a dovedit ca este un muzician complex si complet.

Debutul sau solo, "Euphoria Morning" (1999) a fost indelung aclamat de critici. Intr-adevar, un debut remarcabil, marcat de compozitii ce dezvaluiau un Cornell mult mai profund si mai sensibil decat lasasera albumele Soundgarden sa se intrevada.


Chris Cornell - Carry On

"Carry On" a fost asteptat cu curiozitate si nerabdare, dincolo si dincoace de ocean. Lumea astepta sa vada ce va face artistul dupa destramarea Audioslave; la urma urmei, dupa despartirea de Soundgarden, Cornell scosese un album excelent. Insa isprava din 1999 nu s-a repetat si in 2007, sau s-a repetat, daca vreti, pe jumatate.

"Carry On" e un album care te lasa nelamurit: s-a vrut a fi doar un "statement" de genul "nu va faceti griji, nu plec nicaieri, deocamdata iata ce imi trece prin cap"? E un album scos in graba de a nu disparea de pe scena principala a rock-ului mondial? Sau e un album gandit de un rocker de 40 de ani pe care trecerea anilor l-a "cumintit"?

Materialul se deschide promitator, cu "No Such Thing" amintind atat de perioada Soundgarden, cat si de debutul solo. Riff-urile grele se impletesc cu strofele melodioase si chitara acustica. Iar vocea lui Cornell suna la fel ca de fiecare data, neschimbata de ani.


Chris Cornell - Carry On

"Poison Eye" curge ritmat, melodic, dar trece, parca, fara sa lase vreo impresie anume; e o piesa de fundal, care nu reuseste sa iasa in evidenta.

"Arms Around Your Love" e o balada dinamica, o compozitie de o certa calitate, codimentata cu un solo de chitara excelent.

"Safe And Sound" e un blues soul cantat cu voce de rocker; si oricat de sensibil ar vrea sa interpreteze Cornell acest cantec, nu ii iese. Timbrul sau, pur si simplu, nu e facut pentru acest gen de piese. E adevarat, incercarea moarte n-are, dar in acest caz nu e departe...

"She'll Never Be Your Man" e o combinatie dubioasa intre r'n'b si boogie-ul gen ZZ Top. E un esec total, o piesa a carei intentie scapa ascultatorului.


Chris Cornell - Carry On

"Ghosts" scoate in evidenta o problema a intregului material: vocea inalta a interpretului Chris Cornell nu prea merge cu ceea ce compozitorul Chris Cornell a creat.

"Killing Birds" impleteste, parca, mai inspirat vocea cu instrumentalul, iar refrenul e chiar frumos. Totusi, e ciudat sa-l auzi pe Cornell pe o piesa aproape pop.

Si urmeaza momentul-soc al albumului: "Billie Jean", compozitie Michael Jackson, transformata in balada rock. Nu am priceput intentia artistului si motivatia care a stat in spatele acestui "cover-song". Oricare ar fi fost ea, rezultatul e slab si total neinteresant.

"Scar On The Sky" continua seria pieselor lente, insa e o balada interesanta si inspirata, mai aproape de compozitiile cu care ne incantase artistul pe primul sau album solo.

"Your Soul Today" are un instrumental care i s-ar fi potrivit mai bine, probabil, lui Celine Dion. Iar clapa nu se merge nicicum cu vocea.


Chris Cornell - Carry On

"Finally Forever" e bineinteles tot o balada. Si, din nou, compozitia plictiseste si nu spune mai nimic.

"Silence The Voices" e o piesa ciudata, cu incursiunile flautului si ritmicitatea sa sacadata care se sparge pe refren; e, oricum, altceva, ceea ce, in contextul unui album asa de plat, e binevenit.

"Dissapearing Act" contine o succesiune de acorduri puse cap la cap, parca, fara nici un fel de coerenta. Inteleg ca artistul a vrut crearea unei altfel de melodii lente, unei altfel de balade; insa, din nou, rezultatul e sub asteptari, cu exceptia solo-ului de chitara, poate, si a finalului mai intens.

Materialul se incheie cu tema din ultimul film al seriei James Bond 007, "You Know My Name" si, oricat nu mi-ar placea ideea de tema pentru un film, aceasta piesa e una din cele mai bune ale albumului si il salveaza de la dizgratia totala.

"Carry On" dovedeste ca Chris Cornell exista, in continuare, ca artist si compozitor. Insa este nevoie, cu siguranta, de un alt material care sa dovedeasca si sa sustina valoarea si meritul acestui artist in muzica rock contemporana.

Auditie placuta!

Cronica de Mihnea Blidariu pentru Bestmusic.ro


Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: bit.ly/METALHEAD-Newsletter

Concerte recomandate:






Like us on Facebook