Ciuc Summer Fest a pornit din pasiune, de fapt pasiunea pentru Bestfest doar ca in aceste vremuri grele e foarte greu sa organizezi un festival de asemenea amploare si probabil si mai greu sa gasesti sponsori pentru ca sa nu uitam, Bestfest nu ar fi avut loc fara o serie de sponsori importanti.
Compromisul amintit s-a vazut insa si in ce priveste afisul pentru 2010 iar daca Gary Moore sta mandru in topul unui eveniment precum Sweden Rock 2010, in Romania nu poti spune ca acest nume poate sta drept cap de afis, cel putin nu in aceasta industrie. S-a vazut de fapt si in numarul spectatorilor prezenti. Acelasi lucru si cu Pink Martini sau Faithless, la cei din urma avand un oarecare sentiment sumbru daca ma gandesc la ce a fost acum cativa ani la Bestfest, incomparabil cu atmosfera din 2010.
Insa aceste detalii tin mai mult de impact, marketing, s.a.m.d. Muzical toate trupele si-au facut treaba cu brio, punctez in special trupele romanesti care deja confirma evolutia scenei autohtone la un alt nivel, din pacate doar muzical. Traim insa in iluzia ca odata cu muzica buna va veni si rasplata.
Prima zi a fost marcata de Faithless, nume care desi nu e rock a reusit sa stranga foarte multe persoane cu tricouri negre si indescifrabile spre marea mea surprindere. Trupa de top, un show perfect din toate punctele de vedere si o muzica pe masura. Da, daca nu e rock nu inseamna ca nu putem vorbi de muzica buna, din nou spre surprinderea unora dintre cititori.
As mai puncta prezenta celor de la Discoballs, trei oameni din Travka si un electro drum and bass cantat live, cu instrumente. Extraordinar de bine gandita muzica si in acelasi timp multa improvizatie atat de des omisa de trupele romanesti.
In a doua zi am remarcat trei concerte de nota zece marca Les Elephants Bizzares, Urma si Kumm, urmate de un presupus concert intim alaturi de Pink Martini. Teoretic muzica lor se preteaza unor spatii intime insa cert e ca pe scena Zone Arena s-a creat o legatura puternica intre fani si o trupa cu o muzica rar intalnita pe plaiurile mioritice. De apreciat prezentarea in limba romana a pieselor si in special modestia si placerea cu care intreaga trupa a oferit acest concept.
E.M.I.L. au cantat pe pile pentru ca Piti e ruda cu Gary Moore (spusa de trupeti nu de mine..evident in gluma). In gluma sau nu, grupul a avut cateva replici de mare angajament pentru publicul restrans prezent la inceputul ultimei zile de Ciuc Summer Fest. Intr-o nota mai serioasa s-a continuat cu Vita de Vie, The MOOod si The Mono Jacks. Daca la cei din urma cortul de la scena mica a ramas unul primitor si fara prea multi oameni prezenti, la The MOOod nici nu aveai loc sa intri, unde mai pui ca au urcat pe scena in paralel cu Vita De Vie.
Gary Moore a incheiat festivalul intr-un mod foarte placut. Parte uimiti de tehnica muzicianului, parte mult prea ametiti pentru a intelege ceva, chitaristul ne-a lamurit de ce numele sau este atat de consacrat si respectat. O portie aproape perfecta de blues, cu o trupa pe masura si cu un om care a tinut sa-si prezinte fiecare piesa asa cum o face un artist la prima sa expozitie de arta.
Concluzii? O organizare bine pusa la punct, sunet decent, cu mici probleme la calibrare insa nimic dezastruos si o serie de trupe care au impresionat si in acelasi timp si-au facut debutul pe o scena mare in fata unui public care poate nu frecventeaza evenimentele de club. Macar atat pentru trupele romanesti.
O galerie foto cu trupele participante la editia din acest an a festivalului Ciuc Summer Fest, desfasurat la Zone Arena din Bucuresti, poate fi accesata pe METALHEAD accesand link-ul de mai jos:
Gizas
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
