Black Metal: arta spirituala. Al doilea val (partea 1)

de Marcel Mirea

Black Metal: arta spirituala. Al doilea val (partea 1)


Fara doar si poate, perioada celui de-al doilea val este cea mai importanta pentru black metal. Fie din pricina evenimentelor extramuzicale ce au avut loc, fie pentru muzica produsa in acea perioada.

Dar mai intai este important a vedea cum s-a ajuns la acest punct. Spuneam in primul articol de “copii” ce erau formati din punct de vedere muzical de trupe clasice precum Black Sabbath si Motorhead, de Venom, Celtic Frost, Mercyful Fate si Bathory precum vremea trecea, intiparindu-le un anumit stil de a percepe muzica, ce cu timpul va fi urmat sa fie dezcoltat in muzica primei jumatati a anilor 90’ ai black metalului, fiind cunoscuta si drept perioada cu cele mai notabile si definitorii realizari muzicale ale genului cat si a arderii bisericilor si crimelor.

Este vorba de “o mana de oameni” de pe teritoriul peninsulei Scandinave - locul unde al doilea val s-a manifestat in cea mai mare masura - si ale ei 3 tari: Finlanda, Suedia si Norvegia, ultima dintre ele avand “cele mai multe degete ale acelei maini”. Modul in care percepeau muzica era unul foarte conservativ, unde muzica de plastic ce incepea sa preia controlul in acea perioada a sfarsitului anilor 80’, inceputul anilor 90’, nu era tolerata, ci si mai mult, negata. In cea mai mare parte, “fenomenul muzicii de plastic” cuprindea scena death metalului suedez iritandu-si vecinii de la nord si sud cat si “pe ei insisi”.


“Dezbaterea” legata de locul unde al doilea val a debutat e inca deschisa spre interpretarea fiecaruia avandu-i pe de-o parte pe finlandezi cu legendara trupa Beherit cu meterialul lor lansat in 1991, “The Oath Of Black Blood” si pe norvegieni cu – si-aici ar mai fi o “dezbatere” – Mayhem si al lor EP din 1987, “Deathcrush” sau Darkthrone, al caror album din 1992, “A Blaze In The Northern Sky” a fost primul ce a avut incorporata eticheta black metal – si unii mai sunt de parere ca aici a si inceput defapt black metalul. Desi multi merg pe ultima varianta, consider ca eticheta unui gen intiparita pe albumul unei trupe, fiind prima ce o poarta nu justifica atribuirea de inventatoare catre aceasta, fiind vizibil faptul ca nu sunt primii ce abordeaza acel gen de muzica. Articolul va continua astfel de la premiza ca al doilea val a inceput odata cu Mayhem, iar in privinta black metalului am fost destul de clar in primul articol.

Daca tot am terminat ultima fraza mentionand trupa Mayhem, voi continua – cu intentia de a mentiona trupele marcante ale valului al doilea – tot cu aceasta, fiind foarte multe de spus. A fost infiintata in 1984 de Jorn Stubberud(Necrobutcher), Kjetil Manheim si Oystein Aarseth(Euronymous). Jan Kristiansen(Maniac) s-a alaturat mai tarziu iar EP-ul Deathcrush a fost lansat. Era o combinatie nebuneasca intre Slayer, Possessed, Hellhammer, Venom, Bathory etc. la nivel musical iar la nivel liric, inspiratia a provenit din filme horror interzise pe motiv de violenta excesiva si imoralitate - Necrobutcher fiind.cel ce se spune ca a scris versurile. La scurt timp Maniac si Manheim au parasit trupa, si s-au alaturat Jan Axel Blomberg(Hellhammer) si Per Yngwe Ohlin(Dead), fostul vocalist suedez care tocmai isi parasise fosta trupa Morbid pe motiv ca nu avea nicio directie.

Acesta a urmat sa joace un rol imens in dezvoltarea black metalului. El a pus extremul care pana atunci nu era decat gasit in muzica si versuri, in practica atragand atentia fanilor – dar asta nefiind un aspect in totalitate pozitiv. Pe durata showrilor live, Dead obisnuia sa se taie pe maini, sa poarte haine ingropate in pamant prioritar showrilor pentru a putrezi, avea o cioara moarta tinuta intr-o punga de plastic pe care o mirosea inainte de a urca pe scena, toate acestea pentru a-i oferi atmosfera pe care dorea s-o realizeze, aceea de moarte, el dorind sa “fie” mort pe scena. Dar asta nu e tot, Dead folosea “machiajul de cadavru”(corpsepaint) pentru a-i intregii aura de cadavru de pe scena, pe care o dorea.

De la el provine obiceiul in black metal de a purta corpsepaint, nefacand asta dupa modelul King Diamond sau Kiss, ci doar pentru a arata ca un mort, omagiind si celebrand moartea. Un ultim omagiu a fost adus mortii in 1991 cand Dead s-a sinucis, mai intai taindu-si venele cu un cutitl iar dupa aceea impuscandu-se in cap. Porecla “Dead”(mort) a avut rolul de a prevesti inevitabilul dupa spusele lui. Acest lucru l-a afectat pe Necrobutcher astfel incat a parasit trupa, ramanand cu doar doi membrii.

Inainte de asta fusese planificat albumul De Mysteriis Dom Sathanas(probabil, cel mai important album din istoria black metalului), majoritatea versurilor fiind scrise de catre Dead iar cea mai mare parte din muzica fiind compusa deja, de catre Euronymous si cu contributiile lui Snorre Ruch(Thorns) atat liric cat si muzical. Pentru inregistrarea albumului au mai fost recrutati Varg Vikerness(Burzum) pentru postul de basisit si Attila Csihar(Tormentor) ca vocalist.

In 1992, a aparut legendarul “A Blaze In The Northern Sky” al trupei Darkthrone, fiind a doua trupa ca importanta a scenei norvegiene. Albumul a fost laudat de catre Euronymous, fiind folosit intr-o prima faza ca exemplu asupra a ceea ce ar trebui sa fie black metalul, si a fost la un pas de a-l avea lansat prin intermediul casei sale de discuri “Deathlike Silence Productions” din cauza reactiilor negative a casei de discuri cu care era Darkthrone sub contract, provenite din pricina schimbarii genului muzical, de la death metal tehnic la black metal. Au urmat inca doua capodopere ale acestei trupe, “Under A Funeral Moon” si “Transilvanian Hunger”. Aceasta “trilogie” a pavat calea spre dezvoltarea si viziunea aspupra black metalului in intreaga perioada ce va fi urmat.

Tot in 1992, a aparut primul album Burzum, ce poarta numele formatiei, acesta, de aceasta data fiind lansat via Deathlike Silence Productions, si in cele din urma fiind albumul cu care Euronymous promova genul.

Mai departe, au rasarit alte trupe in scena norvegiana, cum ar fi Emperor cu un alt album foarte important pentru black metal, “In The Nightside Eclipse”, Immortal cu “Pure Holocaust”, Satyricon cu “The Shadowthrone” unde o abordare noua a fost folosita muzica fiind mai melodica si avand o directie mai diferita fata de cea a celorlalte trupe. Thorns a lansat in 1991 un demo intitulat “Grymyrk” ce nu contine tobe sau voce, ci doar riffuri cantate la chitara si chitara bass. Acele riffuri, impreuna cu cele ale lui Euronymous au fost folosite de majoritatea trupelor dupa aceea datorita unicitatii pe care o adaugau genului, prin atmosfera lor, atmosfera fiind unul dintre aspectele definitorii in black metal. Enslaved cu albumul “Frost” a fost prima trupa din Norvegia ce a incorporat cltura scandinava(vikinga) in muzica, desi trupa, respectiv albumele lor au fost lansate in cercul trupelor vremii, asadar fiind considerate black metal, membrii neaga ca trupa ar fi fost vreodata black metal ei doar folosind muzica si neavand o ambitie cu acel gen care este definit mai presus de orice de catre Satanism. A aparut si trupa Gorgoroth cu albumul “Pentagram”, ce impreuna cu Mayhem aveau cea mai conservatoare atitudine in privinta black metalului, si anume tot Satanismul.

De aici incolo, alte trupe au urmat, precum Ulver, Carpathian Forest sau Ildjarn mergand pe calea creata de trupele mentionate mai sus.

Celelalte tari vecine, Suedia si Finlanda aveau scenele lor, fiecare avand propriile caracteristici, nedepinzand de cea norvegiana.

Scena Finlandeza ce a fost initiata de Nuclear Holocausto de la Beherit dar prima lui trupa(mai mult un proiect) a fost Goat Vulva. Au urmat Archgoat, Impaled Nazarene si Black Crucifixion la scurt timp. Scena era caracterizata de brutalitatea muzicii. Inspiratia provine de la trupele primitive ale anilor 80’, fie de thrash, black, death dar si de cele de grindcore. Era un punct foarte bun de unde trupele urmatoare puteau sa porneasca, ceea ca ar fi urmat sa consiste intr-o scena cu mult mai importanta si puternica decat ceea ce a urmat sa fie, dar mai toate trupele din Finlanda din anii urmatori nu faceau altceva decat sa copieze muzica celor norvegiene – si cel mai mult, cea mediocra.

Din aceasta cauza, nu dupa foarte mult timp, Archgoat si Beherit au abandonat scena pentru o lunga perioada. Mai e de spus ca si existase un conflict intre muzicienii norvegieni si finlandezi. Mikka Luttinen de la Impaled Nazarene si Ritual Butcherer de la Archgoat au numit Darkthrone ca fiind o trupa “trendy”, din cauza primei intentii de a fi o trupa de death metal dar ambii si-au retras spusele si au recunoscut ca a fost o greseala sa spuna acest lucru dupa ceea ce a facut Darkthrone pentru black metal, pentru care si-au facut cunoscut respectul. Aceiasi critica a fost adresata si de Black Crucifixion. Nuclear Holocausto de la Beherit le-a facut farse prin intermediu telefonic lui Samoth de la Emperor si lui Mikka Luttinen, acesta crezand ca sunt amenintari din partea norvegienilor. Tot acesta mai spunea ca nu are ganduri bune fata de toate regulile pe care vor sa le impuna "inamicii" norvegieni.

Cand le dai un gen de mzuica suedezilor, ei nu-l reproduc, ci-l inoveaza! Fie ca a fost cazul death metalului, black metalului si chiar muzicii pop.

Scena suedeza a inceput odata cu trupa Abruptum in 1990 cu demo-ul “Hextum Galcm Zeloq” – alta semnata de catre Deathlike Silence. Era o muzica primitiva asemanatoare cu trupe de genul Blasphemy sau Beherit de la vremea aceea dar trupa a urmat sa renunte la muzica metal pentru a produce muzica ambientala. In aceasta trupa era implicat Morgan Steimeyer Hakansson, chitaristul/fondatorul trupei Marduk, cea mai importanta a Suediei din perioada celui de-al doilea val. Dupa un prim album death metal, Marduk a schimbat genul cu black metalul urmand sa scoata rand pe rand albume foarte importante si inovatoare pentru black metal pana in ziua de azi. Un lucru special la Marduk era latura istorica din cadrul trupei si importanta pe care o dadeau unor evenimente si personaje istorice ale omenirii cu ar fi Vlad Tepes. Nu mergeau pe aceiasi linie cu scenele norvegiene si finlandeze in privinta productiei. Desi in comparatie cu standardele la care ajunsese muzica metal in materie de productie, productia folosita de Marduk nu era una foarte buna, dar era destul de buna in comparative cu cea folosita in black metal. Acelasi a fost si cazul trupei Dissection, ca al trupei Marduk.

Prima data a fost o trupa de death metal dupa aceea devenind una de black. Iar, a doua oara in cazul productiei. Jon Nodtveidt a fost unul dintre cei mai speciali, complexi si interesanti oameni ai muzicii metal. Si fireste ca un astfel de om nu ar acorda niciodata atentie sau interes unor reguli inventate de altii pe care i le atribuiesc unui gen/unor genuri de muzica. El a luat black metalul pentru ceea ce este si a creat ceea ce a provenit din spiritul sau artistic. S-a vazut asta pe albumul “The Somberlain” prima data si dupa pe al doilea, “Storm Of The Light’s Bane”. Melodicitatea folosita de Dissection a fost revelatia ce a scos la iveala “frumosul” din black metal in care a fost ascuns si death metalul, si nu abandonat!

Muzica melodica a avut un mare cuvant de spus in ceea ce a urmat sa fie cunoscut ca melodic death metal. Nifelheim a fost o alta trupa suedeza de black metal, trupa care se concentra in cea mai mare parte pe violenta. Muzica trebuia sa fie cat mai violenta si distructiva in numele Diavolului iar in acest process black si thrash metalul erau confruntate! O alta trupa suedeza notabila a valului al doilea, a fost Dark Funeral. Cu albumul lor “The Secrets Of The Black Arts”, au pavat calea si au initiat calea catre ceea ce o trupa de black metal moderna ar fi din punct de vedere al sunetului. Tipul acela de sunet s-a dovedit a fi cel mai cautat si cerut de catre industria metal de la trupele de black. A existat si un conflict si intre scena norvegiana si cea suedeza, dar nu scena black ci scena death din Suedia. Se spune ca Euronymous a trimis amenintari cu moartea unor muzicieni suedezi de death metal iar cativa fani din jurul lui ar fi intentionat sa-i rapeasca.

Lucrul ce deosebeste scenele cel mai mult, si anume scenele finlandeze si suedeze de scena norvegiana este abordarea asupra Satanismului. Pentru muzicienii din Finlanda si Suedia satanismul nu este doar un lucru folosit pentru a soca intregind ambitiile lor musicale extreme, ci se manifesta mai mult sau mai putin in viata lor de zi cu zi, lucru ce in Norvegia era impartasit doar de trupa Gorgoroth si Euronymous. Norvegienii foloseau Satanismul pentru a completa si a intarii starea si mesajul anticrestin pe care muzica lor il purta. (Asta se aplica aici in cazul celor mentionate aici si acelei perioade.)

Ma voi intoarce la a vorbi despre scena norvegiana, unde niste crime comise de cativa muzicieni au schimbat intregul “plan” pe care acestia il aveau cu genul.

Inainte de a vorbi despre acele crime in sine cred ca ar fi interesant sa fie stabilit ce anume a condus la ele.

Nu este niciun secret educatia de calitate pe care statele scandinave le-o ofera cetatenilor. Asigurarea unei copilarii cat mai normale si mai simple a copiilor este o prioritate, iar prin sistemul educational, un mare procent de elevi poseda deja niste capacitati intelectuale ridicate. Dar ce se alege cand cineva cu un nivel intelectual ridicat doreste altceva in viata, dorinta/dorinte care nu fac parte din conventii sociale si care sunt foarte greu de exprimat? Se rebela impotriva societatii! Iar societatile scandinave erau cele perfecte pentru a se rebela impotriva. Precum este vorba “totul este facut pentru a fi distrus”, asa este si o societate. Cel putin asa au vazut-o cei ce au ales sa se rebele impotriva ei. Avand acea flacara inauntru care incepe sa preia controlul, acestia puteau sa ajunga criminali sau sa foloseasca acea energie pentru a crea arta.

Unii au ales o varianta dintre cele 2 - ii stim doar pe cei dintr-o categorie –, iar altii, voit sau nevoit(poate o forta ce nu tine de oameni a avut un rol in asta), le-au “ales” pe ambele. Crimele pe care le-au comis nu au fost de genul celora lipsite total de constiinta si provenite dintr-un extremism specific varstei, imprejurimii si situatiei. Motivul pentru aceste crime – sa le numesc de acum incendieri ale bisericilor, ca la ele ma refer – a fost unul de natura istorica, culturala si spirituala. Foarte putin din cultura Scandinava ce a supravietuit pana in zilele noastre – dupa ce cu scopul raspandirii crestinismului in cat mai multe locuri ale lumii, evidente ale culturilor, civilizatiilor si religiilor erau distruse pe oriunde repzentantii bisericilor ajungeau – este de ajuns sa arate frumusetea si farmecul acesteia. A fost o reactie naturala/instinctuala, morala si normala cea de a te simti ofensat cand cultura ti-a fost distrusa barbaric de catre reprezentantii unei alteia cu scopul de a ti-o impune pe a lor. Ce mod mai bun de razbunare decat distrugerea monumetelor si simbolurilor acelei religii si culturi care a distrus-o pe a ta?

Asa au ars zeci de biserici intre anii 1992-1995. O parte dintre ele au fost incendiata de catre muzicieni ca Samoth, Faust, Euronymous sau Varg “Count Grischnakh” Vikernes.iar alta parte de catre fanii care faceau asta din diferite motive ca: semn de solidaritate fata de cei mentionati sau din motive foarte rizibile cum ar fi dorinta de a fi diferiti si castigarea atentiei. Se spune ca o parte din acei fani erau incurajati de Euronymous spre comiterea acestor acte. Cand acest lucru a ajuns in media, miscarea nu a fost caracterizata decat la modul ca niste metalisti care vor atentie sau care fac asta in numele Satanei, ceea ce era departe de adevarata intentie. Unii stiu povestea cu Varg care in urma acestui lucru s-a intalnit cu un journalist caruia i-a spus ca muzicienii din scena black metalului sunt implicati – nedand nume – si motivul acelor actiuni.

Acel journalist a anuntat politia iar Varg a fost arestat dar eliberat pe motiv de lipsa de probe. Jurnalistul a oferit mediei propria interpretare asupra evenimentelor cat timp Varg fusese in arest neputand sa ofere o replica, iar lucrurile s-au inrautatit si mai mult. Din cauza acestui lucru Euronymous – dupa cum Varg, si singura sursa posibila a relatat acest lucru – planuia sa-l ucida, pentru ca a facut black metalul cunoscut lumii, el dorind sa fie restrans, doar pentru cativa. A spus asta unui grup de prieteni iar dintre ei, unul i-a spus lui Varg, el necrezand prima data dar dupa aceea Euronymous l-a contactat spunandu-i ca sunt niste probleme ce trebuie rezolvate legate de contractul dintre Burzum si casa lui de discuri. Varg a interpretat dupa aceea asta ca o scuza sa fie ademenit ca sa fie ucis. Impreuna cu Snorre au condus pana la Oslo din Bergen. N-o sa mai descriu scena crimei in detalii cand Varg a ajuns acasa la Euronymous iar acestia au inceput sa se lupte terminandu-se cu Varg injunghiindu-l pe Aarseth in multiple randuri. El si Snorre – care a fost martor – au fost arestati. Acest lucru a dus spre descperirea altor infractiuni comise de catre alti muzicieni, Samoth si Faust si ei find arestati. Lui Faust i-a fost micsorata sentiinta pentru ca a depus marturie impotriva lui Varg Vikernes.

De aici, Black Metalul, din al celor putini a ajuns al celor multi, dintr-un mult mai mult decat un gen muzical se indrepta spre un gen muzical si a devenit un subiect de mare interes in mass-media - si in cea mai mare masura, nu in sens pozitiv.



Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter

Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!


Ne gasesti si pe Instagram


Concerte recomandate: