Black Metal: arta spirituala. Prezentul (partea 1)

Perioada moderna – si aici ma refer la ultimii 10 ani aproximativ – a fost si este, pe de o parte, una de evolutie muzicala, iar pe de alta parte, una de alterare a muzicii, de orice gen, dintre care muzica metal cel mai mult.

Genuri noi sau deja existente au rasarit, iar altele, cu o istorie lunga si traditie, au decazut. Exemple ale unor genuri ce au decazut foarte mult sunt: heavy metal, thrash metal, death metal si black metalul, acesta din urma suferind cel mai mult.

Unele dintre motivele decaderii acestui gen sunt stiute de multi, iar altele nu sunt pentru ca nimeni nu a stat sa se gandeasca la ele.

Este stiut de multa lume ca dupa ceea ce s-a intamplat in anii 90’ in Norvegia (toate crimele si incendierile de biserici), mass-media a inceput sa-si manifeste interesul pentru black metal, prezentandu-l publicului intr-un mod deformat. Modul in care a fost totul prezentat publicului de catre sursele de informare, a dus in cea mai mare masura la aparitia celor ce nu au facut nimic decat sa copieze muzica trupelor ce erau mentionate ca reprezentand genul la acea vreme – trupe ca Burzum, Darkthrone, Emperor etc.

Tot media a contribuit foarte mult la cresterea asa ziselor “crime in numele black metalului” prin modul in care au expus crime comise de muzicieni ca Faust si Varg Vikernes publicului. Se stie ca atunci genul a explodat din punct de vedere al popularitatii ajungand peste tot si putand fi interpretat de oricine indifferent de pozitia sa globala.

Dupa perioada jumatatii anilor 90’ cand a avut loc explozia black metalului, acesta a urmat sa fie recunoscut de aproape toti ascultatorii de muzica metal, ca doar un alt gen al acesteia(ceea ce nu fusese propus sa devina). Asta insemna ca orice adolescenti puteau sa aleaga acest gen ca sa fie interpretat de trupele lor. Lucrul acesta s-a intamplat, si era foarte clar ca nu au inteles nimic din ceea ce presuoune black metalul si ca nu sunt constienti cat de mult ii depaseste. Un prim lucru ce-i excludea din start ca pe o trupa de black metal in adevaratul sens al cuvantului, era acela ca ei au decis sa faca asta auzind doar de trupe ca Burzum sau Mayhem, pe care i le prezentau sursele media. Cum sa produca ceva de seama daca nu au auzit primele albume Venom, primul album Sodom, primele albume Bathory, primele Mercyful Fate si asa mai departe?

Ca urmare a aparitiei mult prea multor trupe de plastic si fara niciun rost, acest gen a ajuns cel din frunte cand vine vorba de batjocura si parodie. Dintre aceste trupe, cateva au considerat pana si faptul ca ar da bine sa se prosteasca in modul penibil in care au facut-o membrii Immortal in videoclipurile lor.

Ceea ce am spus pana acum sunt lucruri stiute de toti ascultatorii acestui gen ca, cauze si urmari a expunerii pe care a “oferit-o” media acestui gen, epunerea aceasta fiind motivul pentru care genul a ajuns asa cum a ajuns. Oare cati or fi luat in calcul si alt motiv care sa fi contribuit la decaderea acestei forme de arta in doar un simplu gen muzical?

Dat fiind interesul lumii pentru acest gen, in ultimii ani au aparut documentare peste documentare. Specific aproape fiecaruia era faptul ca fiecare se vindea dupa un slogan de genul “un altfel de documentar despre black metal”. In majoritatea dintre acestea se afla in prim-plan black metalul norvegian. E de inteles acest lucru, date fiind evenimentele ce leaga Norvegia de acest acest gen. Desi singurele referinte de afara in ceea ce priveste genul sunt influentele muzicienilor norvegieni, ignorand si alte trupe, respectiv locuri ce pot fi la fel de importante in ecuatia black metalului, n-o sa ma concentrez pe asta.

Muzicieni ai trupelor Darkthrone, Mayhem, Emperor, Satyricon etc. sunt prezenti in acele documentare mentionate mai sus. Un subiect ce se intinde pe o mare durata a filmului este scena norvegiana din perioada celui de al doilea val, si toate evenimentele ce au avut loc atunci. Membrii acelor trupe se refera intotdeauna la acea perioada a inceputului anilor 90’ ca la una foarte fasta pentru black metal. Asa si era, daca ne luam dupa realizarile muzicale de la acea vreme. Dar, nu era numai muzica in sine lucru care sa suporte argumentul.

La inceputul anilor 90’ exista asa numitul “cerc norvegian de black metal”. In spatele acestui cerc se afla Euronymous, cel ce a facut posibila acea unire de scurta durata a trupelor si muzicienilor. Nu era vorba de o simpla adunare a unor tipi ce prefera acelasi gen de muzica, ci era o “intalnire a mintilor”. Era o intalnire a unor oameni cu varste timpurii ce imparteau idealuri si opinii, majoritatea fiind aceleasi in cazurile tuturor si erau pregatiti sa lupte pentru acestea. Era vorba de indivizi care au realizat ca, colectivitatea sociala e sortita esecului iar singurele solutii sunt cele individuale. Toleranta, in primul rand atat de valoroasa pentru societatea moderna, a fost inlocuita de darwinism si mizantropie, fiind in al doilea rand unul dintre pricipiile de baza ale crestinismului.

Crestinismul era religia in care au fost crescuti majoritatea celor din cercul norvegian de trupe. Fundamentele crestine, care sunt egalitatea, respectul impus sau automat, supunerea in fata formelor de autoritate si nepunerea la indoiala a celor deja mentionate precum si altele, au fost inlocuite cu cele ale celei mai mari forme de individualism si libertate, Satanismul!

Satanismul printre acei muzicieni, nu era vazut si nu insemna neaparat o religie ci, era vazut ca ultima forma posibila de anarhism si libertate. Caracteristici ale acestei religii sunt libertatea individului(de a-si lua propriile decizii, de a gandi liber, de a-si allege propriile valori si prioritati etc.) si separarea sa de turma/societate.

Ceea ce i-a condus aici a fost ura, care este un sentiment foarte puternic si care era necesara. Aceasta ura a constituit cheia ce a deschis sursa, pentru ca sursa este si ura! Sursa este sinele/spiritul, salbatic prin natura sa, si liber de orice regula si limitare. El, spiritual este originea artei. Arta are ca origini energii ce nu tin de o intelegere simpla a omului, fiindca ca este desprinsa de Pamant. Precum o trupa ca Bathory in anii 80’, a fost un instrument pentru niste emanatii ale haosului, fara sa aiba cunostiinta de acest lucru, asa s-a intamplat si cu trupe ca Darkthrone, Mayhem, Burzum sau Emperor. Aceste energii au “manipulat” 3 muzicieni de la ultimele 2 trupe mentionate sa comita crime impotriva “propriei” religii, astfel lepadandu-se de aceasta in intregime!

Este de o valoare simbolica imensa ca acesti oameni au decis sa puna in actiune ce se credea ca doar se va canta despre, dar greseala - fata de ei insisi – pe care au facut-o, a fost dorinta de a initia un “razboi”, razboiul impotriva crestinatatii! Prin actiunile pe care le-au infaptuit nu au facut decat sa se elibereze de acea religie, dar nu acela era modul prin care sa poarte un razboi impotriva acesteia(desi am pornit de la actiunile a 3 oameni, Samoth, Faust si Varg, ei nu sunt singurii la care ma refer).

De-a lungul istoriei, s-a dovedit ca te poti opune unui lucru cel mai bine prin arta, datorita originii si naturii ei! Ceea ce trupele norvegiene(si in acest caz nu numai) din primul val au realizat din punct de vedere artistic cu primele creatii sub forma black metalului, a fost doar inceputul, au fost niste manifestari primitive sau timpurii ale artei, a fost prezentarea unui procent mic din intregul potential al black metalului! Dar, persoanele din acele trupe(majoritatea) au confundat realizarile lor pana la acea data cu apogeul si astfel au incetat sa mai fie surse de manifestare a artei. Sau altfel spus, au folosit o mica parte din darurile pe care le poate oferii Diavolul si cunoastera lui – care este prima data simbolica, apoi metafizica.

Ma intorc inapoi cand am mentionat acele documentare despre black metal. Intr-acestea si in multe interviuri, apar muzicieni ce fara dezinvoltura neaga tot ceea ce am spus pana acum despre acea perioada in care erau uniti de idei si opinii, si de catre arta lor! Apar majoritatea dezmintind ca orice forma de “emanatie exterioara” s-ar fi manifestat in muzica lor mai si insistand ca este “doar muzica”, facand lucrul cel mai rau pe care un artist il poate face, sa nege “magia” din spatele creatiei sale, astfel urmand sa piarda totul! Este vizibil cum odata cu timpul, ceea ce au compus nu a mai fost decat simpla muzica purtand o eticheta, nemaiputand simti in aceasta emanatia si magia, desprinse de acest pamant.

Un membru MLO(Misanthrophic Luciferian Order - o organizatie suedeza satanista) care avea contact cu cercul norvegian de trupe descrie intr-un interviu astfel: “Atunci, in 1991, era vorba despre black metal si Satanism ideologic(nu foarte mult practic, dar oricum…) si eram cu totii foarte entuziasmati! Ca cel mai natural lucru, “cercul” a fost format si planurile erau mari! A crescut rapid pentru a deveni un fel de armata black metal. Dar era mai degraba slab organizata si a stat si cazut odata cu Euronymous si magazinul lui. Asadar, a disparut in 93 odata cu moartea sa si toate arestarile de la acea vreme. Orisicum, acei ani au fost intensi si ma uit inapoi la acestia cu un zambet pe buze. Indeajuns de trist este ca multi oameni implicati atunci in miscare si-au tradat idealurile si si-au pierdut interesul cand lucrurile s-au destramat. Precum nu ar fi fost decat o fazatrecatoare”.

Au aparut in ziua de astazi in schimb, artisti, majoritatea din Franta si Suedia care au vazut potentialul imens al black metalului nevand sa se limiteze la ceea ce au facut altii pana atunci. Acele trupe primesc black metalul pentru ceea ce este neumanizandu-l cum este la moda la o scara mare in ceea ce priveste trupe ce au atasata fara niciun drept eticheta “black metal”. Black metalul este satanic, nu este national socialist, depresiv-suicidal, viking etc. Un lucru amuzant legat de multe trupe Viking este ca pe de o parte isi exprima opiniile anticrestine, folosindu-se de adversarul acelei religii, Diavolul, iar pe de alta parte cand vine vorba de religia vikinga jura credinta lui Odin(echivalentul lui Dumnezeu). Exista in ziua de azi si ceva numit christian black metal. Doar am precizat, nu-mi voi pierde vremea spunand mai mult despre nimic mai mult decat o contradictie in termeni.

Cand artisti in adevaratul sens al cuvantului spun ca black metalul este satanist, se intelege de la sine ca vreo 10% din black metal este defapt black metal. Si bineinteles cand spune satanist, se refera la o foarte mica parte din scena ce abordeaza genul cu seriozitate, nu la orice inregistrare din pivnita cu o voce tipand despre Satana pentru ca “asa fac si ai’lalti”. Mai sunt si cei ce pun la indoiala faptul ca acest gen este satanist. Dovada este originea, piesa “Black Metal” de la Venom cu versurile sale, si tinand cont de continutul lor, black metalul nu se identifica neaparat prin sound(de exemplu, trupe ca Bathory si Mercyful Fate, desi sunau diferit, erau recunoscute ambele ca black metal).

Faptul ca black metalul nu ar fi “altceva decat” muzica satanista, ar putea sa-l faca sa para un gen limitat, dar limitati sunt doar cei ce folosesc fara niciun drept acest gen si ideologia sa. Un numar mic de trupe, dintre care voi prezenta cateva in compilatie, arata cat de nelimitata este Arta Adversarului.

Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter

Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!

Ne gasesti si pe Instagram