Mai jos va prezentam un articol adaugat de ghostofperdition cu ajutorul tool-ului de Citizen Journalism oferit gratuit de METALHEAD. Scrie si tu !
Va vom prezenta si partea a doua a articolului.
Voi incepe acest articol prin a preciza ca un titlu mai potrivit ar fi fost Romania versus Anglia deoarece comparatiile pe care le voi face survin in mare parte din experientele personale pe plan muzical traite atat in Regatul Unit, cat si in Romania. O a doua lamurire este aceea ca nu voi vorbi despre o asemanare/deosebire intre trupele rock romanesti si cele din Occident. Un asemenea demers il consider imposibil de abordat, dar mai ales, inutil.
Miezul relatarilor si opiniilor ce urmeaza a fi expuse aici il constituie, repet, in mare parte si nu in totalitate, concertele la care am asistat de-a lungul timpului. Luand in calcul doar trupele straine, evenimentele sunt in numar de 46, 19 avand loc in Romania, iar 27 in Anglia.
Primul aspect pe care il voi lua in calcul este cel al diferitelor cronici de concerte aparute in diverse publicatii de presa din Romania. Am fost revoltat ani la rand de ceea ce unii jurnalisti, cu temele nefacute in domeniul muzical, au putut da spre citire publicului. De multe ori, citind a doua zi despre un concert la care am luat parte cu o zi inainte, am avut impresia ca cei care scrisesera recenzia respectiva au luat parte la un eveniment diferit fata de mine.
Paradoxal, insa primul exemplu pe care il voi da il constituie cronica unui concert la care nu am fost prezent, dar pe care ma simt in masura sa il comentez. Pe 26 iunie 2008, la Wembley Arena, am asistat la concertul Whitesnake & Def Leppard. Un vis devenit realitate sa vad doua trupe la care tin enorm. Show-ul a fost senzational. Prestatii excelente, sunet de vis. Pe 8 iulie 2008, aceeasi formula a ajuns si pe teritoriul tarii noastre. Imediat dupa concert, o cronica de concert enunta: „Coverdale cu vocea in „pioneze”.
Mai departe, se spune ca Joe Elliott nu a fost in stare sa duca vocal nici o piesa pana la capat. Imediat, merg la "totputernicul youtube si ma uit la toate filmarile din concert ca sa pot face o comparatie. Nici o diferenta fata de Londra in ce priveste interpretarea. Acum nu cer ca toate cronicile unui concert sa fie pozitive. Insa sa enunti ca David Coverdale a avut vocea in „pioneze” mi se pare un comentariu de tip „la coltul blocului, la spart de seminte”, pe care il face genul de ziarist imposibil de multumit si atoatecunoscator. Presa muzicala a lumii inca se minuneaza de sunetul live Def Leppard si de vocea lui Coverdale, iar la noi se carcoteste.
Ca le-am vazut noi pe toate si stim absolut totul. Tot in acelasi articol se pare ca Def Leppard a cantat si piesa Wherever you go. Daca cineva imi gaseste acest cantec pe un album Leppard, ii daruiesc integrala trupei in varianta originala. Mai mult decat atat, in Sapte Seri scrie o doamna ca a luat si ea parte la concertul de la Londra. Def Leppard? Trupa de tip Eurovision cu show puternic de lumini si atat. Pentru un comentariu atat de stupid se putea sta la Bucuresti.
Dupa concertul Iron Maiden de la Cluj, in Romania Libera, se scrie ca britancii au cantat si piesa As I Am. Bun asa. Nu mai punem la socoteala ca As I Am este o piesa Dream Theater cu care americanii si-au inceput setlistul in deschiderea pentru Iron Maiden din turneul nord-american. Dar daca, probabil, se da cu copy si paste cu lacomie la setlisturi, fara a sti mai nimic discografia celor doua trupe, asta se intampla.
O alta publicatie scrie, dupa concertul Billy Idol de la Arenele Romane, despre chitaristul trupei ca s-ar numi Steve Stevenson. Atunci cine e Steve Stevens?
Referitor la concertul Metallica din 2008, cineva scria ca spre surprinderea tuturor, trupa chiar a sunat bine. Deci, de la o formatie de calibrul Metallica, care-si rupe opincile prin turnee de vreo 25 de ani se asteapta sa cante prost si nu bine.
O ultima precizare se refera la cronica facuta de Heavy Metal Magazine pentru concertul Dream Theater din iulie 2002. Recenzia incepe asa: „DREAM THEATER A FOST LA BUCURESTI. Sau poate nu s-a inteles! Cine ziceai ca a mai fost la Bucuresti? METALLICA? DIO? YES? IRON MAIDEN? SCORPIONS? ANATHEMA? JETHRO TULL? DEEP PURPLE? Vax, frate, asculta acilea: DREAM THEATER a concertat la Bucuresti!”. Concertul a fost intr-adevar unul din cele mai mari la care am asistat vreodata. Dar sa dai cu „vax” (ce formulare urata) la concertele Metallica, Dio sau Yes, mi se pare revoltator. Era asa de greu de apreciat super-prestatia metal progresiva fara a anula valoarea celorlalte concerte? E nevoie sa se invete pana si metoda de a aprecia?
Inutil sa mai spun ca in presa din Anglia astfel de erori nu isi gasesc locul. In ce priveste cronicile negative ale unui concert, caile de a critica si limbajul folosite sunt cu multe clase peste cele ale jurnalistilor mentionati mai sus.
As vrea ca acum sa abordez subiectul modului de organizare al concertelor atat in Romania, cat si in Anglia.
Am trait experiente infernale la unele concerte din Romania.
La concertul Iron Maiden, 4 august 2008, de pe stadionul Cotroceni, din ce stiu eu, a fost o singura poarta de acces in stadion. Una singura pentru aproximativ 20.000 de oameni. Prin comparatie, la concertul Bon Jovi, 28 iunie 2008, de pe stadionul Twickenham, 55.000 de oameni au golit incinta – nu exagerez – in 10 minute.
La concertul The Rolling Stones, 17 iulie 2007, in jur de ora 19.00, nu se mai gasea de baut decat apa calda servita la un pret jignitor. In ziua respectiva temperatura s-a apropiat de 40 de grade Celsius.
La concertul Megadeth din iunie 2005, am sosit cu 3 ore inainte de a se permite accesul in Arenele Romane. Am reusit astfel sa ajung chiar in fata. Dupa doua piese Megadeth, impreuna cu fratele meu, am fost nevoiti sa mergem in spate din cauza ploii de bastoane a jandarmilor.
La concertul Ac/Dc am fost intors de vreo doua ori de la poarta de acces pe motiv ca scannerul nu putea citi codul de bare de pe bilet. Normal, vina era a mea. Toata povestea a durat 15 minute. Inca ma mir ca am putut intra.
La multe concerte am rugat cat am putut de frumos staff-ul de security sa culeaga cate o pana de chitara cazuta dupa gard si mi s-a ras in fata. In Londra, baietii de la security iti fac si poze, extrem de amabili si amatori de conversatie amicala.
Insa au fost si surprize placute. Una din ele a fost organizarea Bestfest Aftershock, cadrul caruia au cantat si Judas Priest. Pahare cu apa, comportament civilizat din partea organizatorilor. La fel a fost si la Ac/Dc, cu exceptia pataniei relatate mai sus. Poate ca acesta este semnul ca se poate si ca sunt sanse sa ne apropiem de conditiile din Anglia.
Toate aceste aspecte insa nu trebuie sa umbreasca caracterul celui mai important personaj din spectrul muzicii de calitate: fanul rock din Romania. Despre asta voi vorbi in partea a doua a acestui articol.
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
