Radacinile muzicii blues

de Ovidiu Cincan

Radacinile muzicii blues


Muzica blues este un gen muzical atat muzical cat si vocal, ce provine din cantecele fredonate in timpul muncii (work songs) si gospel ale negrilor.

A aparul in Statele Unite ale Americii la sfarsitul secolului XIX, iar mai tarziu a avut o mare influenta asupra altor genuri muzicale precum: jazz, rhythm and blues, rock, country, pop si chiar si in muzica simfonica.

La inceput muzica blues era definita ca blues rural si a ajutat foarte mult la nasterea muzicii jazz. Nu dupa mult timp, a aparut termenul de blues urban ce defineste muzica din metropolele americane. In ani 1940 apare blues-ului minor, ale carui acorduri de baza se formau pe baza unei game minore naturale si nu a uneia majore. In timp, acest gen se dezvolta din ce in ce mai mult si ajunge sa indrepata spre trei cai:

- filiera proprie fara influente ale altor stiluri
- blues-ul cu influente jazz
- blues-ul cu influente rock

Blues-ul este un gen muzical popular care provine din folclorul afro-american. El este cantat in diferite tempouri, de la lent la foarte rapid. Muzicianul care interpreteaza acest gel muzical se numeste bluesman.

La fel ca si alte genuri muzicale precum jazz, rock and roll, heavy metal sau hip hop, "blues" a fost acuzat ca fiind "muzica diavolului" ("devil's music") si ca incita la violenta si fapte antisociale. Astfel, la inceputul secolului XX, genul "blue" avea o reputatie proasta. Insa, W.C. Handy, compozitor si muzician, este cel care reuseste sa faca bluesul mai respectat in randul populatiei americane albe.

Artistul mai este numit "Parintele bluesului". Ulterior, bluesul s-a impus si a exercitat o influenta considerabila asupra muzicii americane si celei de tip western, devenind parte a genurilor ragtime, jazz, bluegrass, rock and roll, hip-hop, muzica country si cantece pop.

Trasaturi

Forma. Blues-ul tipic

Blues-ul este o forma de muzica populara, derivata din folclorul afro-americanilor. Forma cea mai raspandita e blues-ul de 12 masuri (engl. 12 bar blues) aranjate intr-o forma de tip bar (A-A-B, fiecare sectiune consta din patru masuri), in metru de patru patrimi. Acordurile folosite de tiparul cel mai primitiv de blues sunt cele diatonice principale: de tonica, subdominanta si dominanta (in sectiunea „B” se produce relatia plagala dominanta-subdominanta, interzisa in sistemul tonal).

Modul de blues

Melodica foloseste modul de blues, o scara muzicala simetrica derivata dintr-o pentatonie anhemitonica folosita de afro-americani in muzica lor traditionala. In cadrul ei apar celebrele blue notes: terta mare, septima mare si – incepand cu epoca muzicii de jazz bebop (a doua jumatate a anilor patruzeci) – cvinta perfecta sunt coborate cu mai putin de un semiton, dand nastere unor sonoritati ambigue din punct de vedere tonal, imposibil de reprodus la pian; din acest motiv, traditia a impus folosirea combinata a starii nominale a scarii (ca in majorul european) si a variantei cu trepte coborate prin suprapunerea, de exemplu, a tertei mari cu cea mica, prin alternarea lor sau prin transformarea variantei coborate intr-o apogiatura ce anticipa varianta urcata.

Atmosfera 'bluesy'

Muzica de blues se canta in diferite tempouri, de la lent la foarte rapid (contrar impresiei incetatenite, conform careia exista numai blues lent). Cu timpul, marcarea starii de spirit, a climatului emotional specific, a dus la folosirea indicatiei bluesy (engl. „ca un blues”) chiar si in afara genului. De aici impresia gresita prin care tempoul lent este prezentat ca o trasatura distinctiva a genului, dar si sugerarea unei atmosfere asemanatoare de catre compozitori care nu scriu muzica blues.



Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter

Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!


Ne gasesti si pe Instagram


Concerte recomandate: