Daca data trecuta v-am recomandat un album de la o trupa frantuzeasca de metal simfonic, de data asta, va voi recomanda noul album al unei formatii italienesti de power/folk metal.
Dupa cum spune si titlul articolului, este vorba despre Vexillum si noul album al trupei, “The Bivouac”, lansat pe 21 septembrie, via Limb Music.
Inainte de toate, daca sunteti fani Iron Maiden, mai precis, fani Bruce Dickinson, discul trebuie ascultat in momentul de fata. De ce spun asta? Ei bine, Dario Vallesi, solistul formatiei Vexillum, este un mini-Bruce, avand in vedere calitatile sale vocale, ce ma duc, implicit, cu gandul la celebrul solist Iron Maiden. Sunt absolut sigur ca veti remarca si voi asta!
Nu cred ca v-am spus cum am ajuns eu sa ascult acest album, asa ca va voi povesti putin acum…Era vara, copiii se jucau pe afara…Aa, scuze! asta-i alt text! Cautam, ca deobicei, noi trupe ce merita promovate pe site si am vazut undeva pe acolo Vexillum – The Bivouac. Inainte sa vad coperta si sa ascult cateva fragmente de pe disc, am zis ca, ori e ceva folk bun, ori ceva progressive, mega underground si fara vocal. Mai apoi, am vazut ca-i vorba de o formative italieneasca, ce canta power/folk metal. Am nimerit-o, asa, pe jumatate! Intr-o alta ordine de idei, am observant ca italienilor le cam place folk metal-ul! Am mai ascultat vreo doua-trei trupe de genul de pe la ei, dar doar una mi-a ramas in minte, anume Krampus. (n.a. da, si astia merita ascultati)
Revenind la oile noastre, nu va puteti plange de durata noului material discografic Vexillum. Discul contine nici mai mult, nici mai putin de 12 piese, toate cu o durata de minimum 5 minute. In opinia mea, e un plus.
Cu durata v-am convins, cred. Nu e un album care sa va intre pe o ureche si sa va iasa imediat pe cealalta, ci este unul ce-ti capteaza atentia pe tot parcursul sau.
Pentru a-i face o reclama cat mai buna discului, am sa incep prin a spune ca, “The Bivouac” este precum o carte: de fiecare data cand o citesti, esti purtat intr-o lume magica. Pasajele acustice, vocea lui mini-Bruce, riff-urile heavy si rapide, cu tenta de power si folk, momentele de flaut si de vioara (n.a. parca si de cimpoi), pasajele ce surprind anumite discutii intre oameni, fragmentele audio in care natura este prezentata intr-o lumina pozitiva, backing vocal-ul asigurat de restul membrilor formatiei si toate elementele ce nu-mi trec acum prin minte, dar cu siguranta merita trecute in revista, confera albumului atmosfera perfecta si face o conexiune puternica cu natura, cat si cu spiritul de haiducie. Destul de comica ultima parte, nu?
E adevarat, unele momente, parca sunt desprinse din povestile cu Robin Hood, altele, datorita versurilor si titlurilor, te poarta cu gandul la zei si la Valhalla. Personal, discul imi transmite o stare constanta de bine, ma poarta cu gandul la vremurile de mult apuse, unele dintre ele fiind deja enumerate mai sus, si imi schiteaza in minte, momente si intamplari epice, vitejesti.
Pe aceasta cale, ma declar inca odata, fan convins al albumelor de genul.
Acum, din simpla curiozitate, ascultati trupa si acest nou album. Am certitudinea ca o sa va placa, asta daca va incadrati in “standardele” mentionate mai sus.
Multumesc celor care au citit aceasta scurta recomandare, celor care au ascultat albumul, sau o vor face in viitorul apropiat, celor ce vor sustine si vor recomanda la randul lor Vexillum.
"The bearer can die....but the vexillum can`t fall"
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
