Autumnal Reaper - Rise Of The Raging Death

Apollon Records este o casa de discuri care se respecta si drept marturie sta "mandru" cel mai nou album al celor de la Autumnal Reaper, intitulat "Rise Of The Raging Death".

Nu pot sa nu observ ca titlul albumului in dicutie este dat de "Raging Death", numele formatiei din care a "evoluat" Autumnal Reaper in anul 1993.

Ca stil muzical, Autumnal Reaper sunt adeptii genului blackened death metal iar pe cel mai recent album par sa oscileze intre black si death de la o piesa la alta, decizie pe cat de curajoasa, pe atat de periculoasa, pentru simplul motiv ca multi critici care vor scrie recenzii discului vor presupune din start ca cei cinci baieti nu si-au definit inca stilul si sunt "necopti".

Cat despre mine, pot spune ca "Rise Of The Raging Death" este o dovada palpabila a evolutiei formatiei si un semn de maturizare, atat muzicala cat si in mentalitate. Daca albumele precedente nu au impresionat chiar si pe cei mai morocanosi critici, acesta o va face, pentru ca este mai mult ca sigur cea mai buna "capodopera" realizata de Autumnal Reaper pana acum.

Discul este structurat cu multa atentie iar sound-ul lor este unul unic - membrii formatiei par sa fi intrat in studioul de inregistrari complet relaxati, pornind de la ideea de a-si crea muzica preferata si nicidecum cu scopul de a scoate un material exceptional sau sa obtina faima. Tocmai din acest motiv au reusit sa inregistreze un album aproape impecabil, facut doar din pasiune pentru muzica.

Piesele decurg linistit, insa nu sunt nicidecum monotone iar partea instrumentala este bine gandita si trebuie sa amintim inteleapta decizie de a-l "racola" pe Mike Browning (ex-Morbid Angel, ex-Acheron, Nocturnus, After Death), care a colaborat cu formatia la partea de clape.

Un inconvenient in materie de partea instrumentala, dar peste care pot sa trec foarte usor, ar fi faptul ca Joost (tobe) este putin "pe langa" structura pieselor, mai ales ca la anumite pasaje bataia aia rapida si parca mecanica nu-si avea locul.

Partea solistica este foarte antrenanta si chiar daca Vermeulen nu are o voce iesita din comun, ba chiar comuna, se imbina foarte bine cu intregul material. Anumite pasaje au fost "scapate" de sub control si lenese dar in ansamblu, s-a dedicat in intregime.

Piesele care mi-au placut in mod deosebit au fost "Chambers of infinite madness", "Guilty of divinity" si "Rise of the raging death", cea care da titlul albumului, insa nu pot sa nu precizez ca toate au un sound la fel puternic si echilibrat.

In concluzie, "Rise of the raging death" este un album care nu doar te convinge de talentul formatiei, ci te si acapareaza, rupe o bucata din tine din cauza "duritatii" si iti permite sa te intregesti abia la sfarsit iar daca vei fi destul de norocos o sa ramai cu mesajul ascuns in materialul de fata.

Nota: 9/10

Tracklist:

01. Full Moon ExScythement
02. Flag Of United Despair
03. Requiem
04. Chambers Of Infinite Madness
05. Realms Of Gold, Inhabitants Of Greed
06. Guilty Of Divinity
07. Rise Of The Raging Death
08. Ex Mortis
09. The Bodiless

Astaroth Priestess