Cronica Foo Fighters - Echoes, Silence, Patience and Grace

Se pare ca Dave Grohl & co. au gasit echilibrul necesar unei calatorii rock indelungate. Foo Fighters, se stie, sunt o trupa ce se afla constant pe drumuri, in turnee, o trupa care si-a construit cariera in primul rand prin prezenta live in fata publicului si mai putin prin aparitiile mass media.

Dupa ce anul trecut, live-ul "Skin and Bones" ne-a aratat o latura mai...soft a americanilor insa la fel de frumoasa si valabila ca si latura agresiva "Echoes Silence..." vine sa echilibreze situatia si sa anunte o fuziune intre cele doua tendinte ale formatiei sau, mai degraba, ale liderului ei...

Foo Fighters - Echoes, Silence, Patience and Grace

"The Pretender", prima piesa, deschide albumul intr-un mod direct, rock, nerv, ritm si energie. "Let It Die" ii urmeaza si deja putem detecta acea fuziune a tendintelor de care vorbeam mai sus: piesa e calma si linistita pana la jumatate, doar pentru a se desface si a creste sonor in a doua parte.

"Erase/ Replace" are un groove deosebit si o armonie speciala ce tine la concurenta melodicitatea piesei in fata agresivitatii ei aparente. "Long Road To Ruin" e mai pop decat ce se intampla pana aici, un cantec mai degraba simpatic decat grav, asa cum il recomanda titlul.

"Come Alive" incepe cu un moment acustic si continua sa creasca spre final, unde explodeaza intr-un solo de chitara si in urletele binecunoscute ale lui Dave Grohl. Acesta, insa, ne arata cealalta fata a personalitatii sale muzicale pe track-ul imediat urmator, "Stranger Things Have Happened", unde e acompaniat doar de chitara acustica si unde vocea sa are o cu totul alta rezonanta si sensibilitate.

Foo Fighters - Echoes, Silence, Patience and Grace

"Cheer Up, Boys! (Your Makeup Is Running)" incepe energic, insa continuarea are prea mult din acel indie rock cantat pana la plictiseala de zeci de mii de trupe, pe tot teritoriul Statelor Unite.

Partitura de tobe mai salveaza ceva din dinamica compromisa a acestei melodii. "Summer's End" arunca in scena un aranjament pe linia folk-rock, in stilul Crosby, Still & Nash sau chiar Beach Boys. E o piesa buna, insa, echilibrata, cu o chitara ce iese in evidenta si un Dave Grohl ce demonstreaza ca poate interpreta si partituri de voce temperate, chiar daca dinamice.

"The Ballad Of The Beaconsfield Miners" e un ciudat moment instrumental acustic, un duet de chitari cu Dave Grohl si Kaki King. Sincer, nu prea i-am priceput rostul in economia acestui album. "Statues" ofera si un pian si se leagana, linistita, visatoare, pregatind finalul albumului.

Foo Fighters - Echoes, Silence, Patience and Grace

"But, Honestly" merge pe aceeasi reteta a inceputurilor acustice si a finalurilor dinamice si energice; nimic nou fata de alte piese. "Home" incheie materialul, un surpinzator moment cu Dave Grohl si un pian, profund, sensibil si emotionant. Cu astfel de momente ni se releva complexitatea si valoarea acestui artist, capabil sa exploateze toate laturile posibile ale sufletului sau muzical si sa exploreze zone de creatie atat de departate unele de altele...

Auditie placuta!

cronica de Mihnea Blidariu pentru Bestmusic.ro