Dream Theater - Train Of Thought (cronica de album)

Mai jos va prezentam un articol adaugat de ghostofperdition cu ajutorul tool-ului de Citizen Journalism oferit gratuit de METALHEAD. Scrie si tu !

Aparut in anul 2003, Train Of Thought este cel mai heavy disc din catalogul Dream Theater. Albumul este inspirat din reactia pozitiva a fanilor la piesele mai „dure”, in timpul concertelor. Intentia membrilor trupei a fost sa puna pe piata un produs de metal pur in care latura progresiva a muzicii lor sa fie prezentata intr-un mod cat mai agresiv.

Albumul debuteaza cu acelasi fragment cu care se incheiase, cu un an mai devreme, discul Six Degrees Of Inner Turbulence. As I Am, a fost si piesa aleasa spre a incerca sa promoveze cat mai cu succes discul la posturile de radio .O compozitie foarte directa, care dezvaluie sound-ul brutal ales de americani pentru acest produs. Ca moment forte, solo-ul lui John Petrucci este in stare sa ia rasuflarea ascultatorului.

This Dying Soul este a doua piesa a albumului, dar si a doua parte din lucrarea in 5 cantece (in total, 12 parti) conceputa de Mike Portnoy despre lupta sa cu dependenta de alcool, inceputa pe albumul precedent cu The Glass Prison. Daca aceasta din urma piesa era pe Six Degrees Of Inner Turbulence cea mai „dura” – poate chiar si din discografia Dream Theater de pana atunci – This Dying Soul este de-a dreptul violenta, ducand agresivitatea la maxim. Daca inceputul este dominat de riffuri metal memorabile, „cu greutate”, si solouri superbe marca Rudess-Petrucci, spre final, viteza in care se interpreteaza pasaje extrem de dificile este de necrezut. Precizia este de metronom. Aici Dream Theater arata cat de bine sunt legati ca trupa si cat de letali sunt cand combina tehnica desavarsita cu talentul componistic.

Pentru Endless Sacrifice, John Petrucci a scris versuri inspirate din distanta ce-l separa de sotia sa atunci cand este in turneu, ca si din sacrificiile facute de aceasta pentru ca el sa-si urmeze visul artistic. Cu un inceput de balada, cantecul evolueaza spre teritoriul heavy in care clapele lui Rudess dau tonul general. Trademark-ul Dream Theater, si anume dialogul keyboard – chitara, nu lipseste nici aici.

Honor Thy Father este din nou o compozitie extrem de heavy si intensa care nu lasa loc de respiro. Totul se afla aici in evolutie, se folosesc instrumentatii si parti vocale cat mai variate si spontane, astfel incat nu se poate pronostica ce urmeaza. Compozitia este presarata cu inserturi din filmele Magnolia (Jason Robard vorbind cu Philip Seymour Hoffman) si At Close Range (Christopher Walken in dialog cu Sean Penn). Tehnica de a utiliza fragmente de dialog din diferite filme este o alta caracteristica Dream Theater prezenta si pe Train Of Thought.

Vacant este o compozitie scurta, lenta, cu o atmosfera intunecata, apasatoare. Aerul cantecului este dat de versurile lui James La Brie, inspirate de fiica sa care, inainte de a implini sapte ani, a suferit o criza puternica, inexplicabila, care a dus la o scurta coma. Compozitia este pe atat de sumbra.

Stream Of Consciousness este o piesa instrumentala care pe parcursul a peste 11 minute ofera tot meniul unic pe care il pot crea niste titani ca Portnoy, Myung, Rudess si Petrucci. Pentru a intelege mai bine de ce sunt in stare acesti daruiti muzicieni se poate recomanda versiunea live Stream Of Consciousness de pe DVD-ul Live at Budokan.

In fine, In The Name Of God pune capat atacului devastator al formatiei pe acest brutal Train Of Thought. O compozitie ce depaseste 14 minute care tine in tensiune, nu plictiseste. Ca un alt moment maxim al discului sunt cand duelul, cand sincronul, la o viteza ametitoare dintre Rudess si Petrucci. Finalul este apoteotic, eroic, glorios.

Ca urmare a unor cavalcade nesfarsite de idei si ruperi geniale de ritm, auditia Train Of Thought este una energica, intensa, care te lasa vlaguit. Compozitiile sunt la un nivel tehnic greu de imaginat. In concluzie, Dream Theater sunt de neoprit, lideri incontestabili in teritoriul metalului progresiv.