Albumul Opus Magnum, ultimul lansat de trupa austriaca de simfonic death metal HOLLENTHON, a aparut pe 30 mai 2008 prin Napalm Records, fiind cu adevarat o opera de arta, si, dupa parerea mea, cel mai bun album death metal aparut in ultimii 10 ani.
Combinand elemente folclorice orientale, o orchestratie ampla, ce creeaza o atmosfera intunecata, sumbra, cu death metal clasic, acest album sta foarte bine la capitolul originalitate, avand foarte putine elemente comune cu precedentul album Hollenthon, With the Vilest of Worms to Dwell, din 2001. Cantecul Misterium Babel ilustreaza perfect elementele orientale ale muzicii Hollenthon, in timp ce Of Splendid Worlds sau On the Wings of a Dove (o parte din cantec este o adaptare dupa Mussorgsky - The Hut of Baba Yaga) demonstreaza ca Martin Schirenc (chitara, voce, aranjamente orchestrale) stie perfect sa creeze o atmosfera sumbra, post-apocaliptica. La aceasta atmosfera contribuie si versurile macabre scrise de sotia sa, Elena, care contribuie cu vocea pe piesele Son of Perdition sau Once we Were Kings, in dueturi de tipul Beauty and the Beast.
Albumul incepe in forta cu piesa On the Wings of a Dove, care introduce ascultatorul in atmosfera specifica Hollenthon. Growlurile lui Martin sunt descifrabile, si versurile se pot intelege usor. Continua cu To Fabled Lands, piesa cu usoare influente orientale, pregatind ascultatorul pentru cea de-a treia si cea mai ciudata piesa, Son Of Perdition, singura insotita de videoclip. O descriere a apocalipsei, a unui desert in care moartea pandeste la fiecare colt, este prima piesa de pe album in care canta si sotia sa. Urmeaza Ars Moriendi, unde impresioneaza munca tobarului, si Once We Were Kings, piesa care arata intr-un fel ca bogatia si puterea sunt in van, atunci cand dispar sentimentele, dar care vorbeste si de sacrificiile enorme pe care unii sunt dispusi sa le faca (And my heart, and my soul flee with the flames / Once we were kings). Urmatoarea piesa, Of Splendid Worlds, demonstreaza din nou capacitatea tobarului, dar si maiestria de compozitor a lui Martin. Pentru ultima strofa, a renuntat la instrumentatia dura de dinainte, lasand doar un solo de pian, peste care continua insa growlurile cu aceeasi intensitate. Albumul se incheie cu piesa Misterium Babel, editia limitata continand insa si un cover, The Bazaar, dupa The Tea Party.
Opus Magnum este un album complex, tehnic, fara insa a se pune accentul pe structuri extrem de rapide, de tipul Nile sau Necrophagist, sau pe ritmuri in genul celor Meshuggah. Totusi, a obtinut doar locul 4 la MS Awards MeloDeath 2008, top disponibil pe metalstorm.net, cel mai probabil din cauza timpului scurs (7 ani) de la ultimul album. Pe toata durata albumului, tobele capteaza atentia, in aceeasi masura cu riffurile uneori brutale, alteori melodice si cu orchestratia. La prima ascultare, se poate sa nu fie apreciat la adevarata sa valoare, de aceea recomand celor curiosi sa il asculte de cel putin 2 ori.
In final, doresc sa recomand acest album tuturor fanilor death sau black metal (da, albumul are elemente din black, trupa debutand cu acest gen) care doresc sa incerce ceva nou, putin bizar, dar deloc neplacut. Si daca prima piesa nu va impresioneaza, nu-l judecati doar dupa aceasta, fiindca fiecare piesa este diferita de restul!
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
