Mai jos va prezentam un articol adaugat de ghostofperdition cu ajutorul tool-ului de Citizen Journalism oferit gratuit de METALHEAD. Scrie si tu !
Lansat in 1988, Seventh Son Of A Seventh Son, este al doilea album semnat Iron Maiden, dupa The Number Of The Beast, care a atins pozitia 1 in topurile britanice. Titlul albumului vine dintr-un concept folcloric care atribuie puteri magice celui de-al saptelea fiu al unui barbat care, la randul sau, este al saptelea nascut, dupa cei sase frati ai sai. Textele acestui disc sunt centrate, de altfel, in jurul unor teme ca viziunile profetice, reincarnarea, misticismul si lupta dintre bine si rau. Titlul a fost ales poate si pentru faptul ca albumul este cel de-al saptelea de studio al formatiei.
Ca si in cazul albumului precedent, Somewhere In Time, trupa a recurs la folosirea clapelor. Criticile aduse de conservatori si-au gasit replica data chiar de Bruce Dickinson pe aparitia video Maiden England ce a succedat albumul. Acesta a spus: „Daca nu va place, ascultati alte porcarii care sunt difuzate la TV!”.
Dupa cateva acorduri de chitara acustica insotite de vocea lui Dickinson, albumul chiar continua cu un riff de keyboard atmosferic care pregateste aerul de magie care bantuie intregul disc. Moonchild este un cantec 100% clasic Maiden, cu instrumentatii bogate si partituri vocale ce aduc a incantatii de vrajitor.
Infinite Dreams este continuarea perfecta in care se intrepatrund tonalitati de balada pline de melodie cu riffuri rock in crescendo, rezultand in una din piesele de rezistenta ale albumului. De altfel, Infinite Dreams a fost cel de-al patrulea single lansat de pe acest disc atingand pozitia 6 in topuri.
Poate cea mai cunoscuta piesa de pe Seventh Son Of A Seventh Son este Can I play with madness. Fiind primul single lansat, cu un refren care ramane usor in memorie, cantecul avea sa ramana in playlistul trupei in majoritatea concertelor ce au urmat.
Celelalte doua single-uri de pe acest album, The Evil That Men Do si The Clairvoyant, contin versuri care vorbesc despre viata de apoi si profetii. The Clairvoyant este primul cantec compus pentru sesiunile de inregistrari cu versuri inspirate din moartea clarvazatoarei Doris Stokes. Aceasta si-a incheiat ultima parte din propriile memorii spunand ca, inainte de ultima sa operatie, o voce i-a soptit: “Viata ta pe Pamant s-a sfarsit, viata sufletului tau a inceput”. Asertiunea se integreaza perfect povestii si tonului mistic al albumului.
Punctul forte il constituie unul dintre cele mai ambitioase cantece scrie de formatie, care da si titlul discului. Cu o durata de aproape zece minute, Seventh Son Of A Seventh Son este cat se poate de aproape de perfectiune. Un inceput glorios cu aura simfonica, un refren cantat de Dickinson cu o energie dezlantuita, piesa continua cu un pasaj instrumental foarte dark, apasator, dominat de basul lui Harris, care este si autorul singular al piesei. Fragmentul creste in tensiune, iar apogeul este atins in cele aproximativ trei minute de final, in care Smith si Murray realizeaza dueluri solo istorice. Comunicarea de tip muzical dintre cei doi este fara cusur, iar modul in care cele doua chitari se completeaza este un trademark Iron Maiden care in acest final de cantec isi atinge unul din momentele maxime.
Only The Good Die Young este piesa de final care, la randul ei, se incheie cu aceleasi acorduri si versuri care deschid discul, dand senzatia de cerc perfect inchis.
Seventh Son Of A Seventh Soneste ultimul album Maiden din seria celor puse pe piata in anii `80. Este perioada in care Iron Maiden a fost cea mai prolifica trupa de heavy-metal din lume, cu sapte albume de studio si un „live”, Live After Death”, considerat si astazi unul dintre cele mai bune albume inregistrate in concert din istoria muzicii rock.
Atat criticii muzicali cat si fanii trupei considera Seventh Son Of A Seventh Son ca fiind ultimul album clasic al trupei. La scurt timp, Adrian Smith parasea trupa, iar cinci ani mai tarziu Bruce Dickinson avea sa faca acelasi lucru. Inainte de aceste mari schimbari, Seventh Son Of A Seventh Son aduce in atentie formula clasica Iron Maiden aflata la apogeu.
