Daca cineva m-ar intreba ce inseamna, de fapt, heavy metal as alege din raft discul Painkiller si i l-as da spre ascultare si invatare pe de rost, spunand: „Aici ai definitia”.
Cu toate ca nu este considerat cel mai important din seria de albume clasice semnate Judas Priest, Painkiller este cu siguranta cel mai in viteza, diabolic, violent, zdrobitor disc al britanicilor, cel putin pana in 1990.
Dupa Defenders of the faith din 1984, Judas Priest au intrat intr-un con de umbra din punct de vedere componistic, iar albumele Turbo si Ram it down au trecut practic neobservate. Inlocuirea tobosarului Dave Holland cu Scott Travis (ex-Racer X) avea sa se dovedeasca a fi o mutare extrem de inspirata, dupa cum declara si K.K. Downing: „Tehnica de interpretare a lui Scott ne-a permis sa ducem duritatea heavy metal pana si mai departe cu Painkiller. De exemplu, Leather rebel, Metal meltdown, ca si piesa de titlu, demonstreaza o putere si intensitate care, practic, erau imposibil de obtinut pana la venirea sa in trupa”.
O alta schimbare a fost cea de producator, dupa o colaborare de peste 10 ani, Tom Allom fiind inlocuit cu Chris Tsangarides (Thin Lizzy, Black Sabbath, Gary Moore), cu care trupa mai lucrase in 1976 la inregistrarea albumului Sad wings of destiny.
Asadar, este clar ca Judas Priest aveau in plan crearea unui album original, proaspat, in forta, care sa faca pasul inainte fara sa priveasca in spate la catalogul muzical de pana atunci. De asemenea, intentia trupei era si desprinderea totala de mainstream si de orice aspiratie de top, o alta cale noua aleasa, deoarece in trecut Priest nu s-au temut a scrie compozitii comerciale , hituri care sa poata fi promovate cu succes de statiile de radio. De data aceasta insa, aceasta latura muzicala a fost eliminata in totalitate.
Painkiller este piesa care deschide discul cu un drum intro de pedala dubla executat perfect si intr-o viteza electrizanta, ce dicteaza intregul ton al compozitiei. Si astazi considerata una dintre cele mai mari compozitii din istoria heavy metal, Painkiller debordeaza de riffuri nimicitoare si solouri Tipton/Downing care dau fiori prin precizie, melodicitate si forta. Cantand texte care vorbesc despre personajul Painkiller, jumatate om - jumatate masina, calare pe un monstru metalic, Halford este impecabil. Nu doar notele extrem de inalte pe care le atinge impresioneaza, ci si intonatia, atitudinea, atmosfera pe care doar un vocalist cu experienta si talentul lui Rob o poate crea. Avem in prim plan sase minute istorice de metal clasic „mai zgomotoase decat o bomba atomica!”.
Tot la ce s-a muncit in aceasta capodopera cu care albumul incepe, este dus mai departe la acelasi nivel si cu aceeasi intensitate rautacioasa in urmatoarele opt compozitii, daca este sa nu luam in calcul intermezzo-ul Battle hymn. Hell patrol si All guns blazing sunt absolut clasice, imnuri heavy metal. Ceea ce multe trupe incearca sa compuna macar o data in cariera lor, Judas Priest o fac aici cu usurinta de noua ori. Nu exista o secunda de slabiciune pe acest album, fiecare nota isi are locul ei bine stabilit cu efecte impresionante.
K.K. Downing creeaza un intro magnific pentru Metal Meltdown – de altfel, ultima portiune inregistrata pentru album - si apoi, din nou, maretia metalica este in plina desfasurare. Cand rifful principal al piesei este incetinit ca tempo si Halford vine amenintator tipand „It`s coming Meltdown Start running Countdown”, ei bine, atmosfera este foarte vie si infricosatoare. Cam ceea ce transmite si fragmentul 2.16 – 2.26 din All guns blazing cand Tipton isi face chitara sa scoata sunete semanand a tipete din Abis.
Night crawler si A touch of evil sunt doua piese care nu ar putea lipsi din nici un Best Of Priest, in orice fel s-ar incerca o selectie. In pasajul recitativ din Night crawler, Halford subliniaza intocmai ce am scris in randurile de mai sus. Rob are intonatie si stil, stie sa capteze atentia si sa creeze un tablou din ceea ce interpreteaza. A touch of evil este epica si, desi cu un tempo mai scazut, nu da gres in a comunica aceeasi forta ca intregul disc.
O ultima subliniere in ce priveste compozitiile, trebuie facuta referitor la duelul de chitari din One shot of glory. Superb! Cu nimic mai prejos din ceea ce se petrece chiar in debutul discului. De altel, echipa Tipton-Downing nu a sunat niciodata mai sudat si mai inspirat. Comunicarea celor doi super chitaristi este de exceptie. Talentul intalnind tehnica instrumentala cu rezultate devastatoare.
Britanicii exploateaza aici acel „piece of knowledge” pe care o au toate trupele mari de la Black Sabbath si Deep Purple pana la Iron Maiden si Metallica, si anume, ca atata timp cat ai o linie melodica captivanta la baza, poti construi pe ea oricat de multa agresivitate vrei. Painkiller este mai intai melodios si apoi extrem de dur. Combinatia dintre ferocitate si muzicalitate, cand este stapanita si livrata de Judas Priest, este ucigatoare.
Neavand la dispozitie nici un cantec cu alura de top, formatia a hotarat sa filmeze un prim videoclip la cea mai violenta si rapida compozitie a discului, piesa de titlu. Mesajul era clar si asurzitor. Fara compromisuri, metal pur care sa zguduie scena metal a vremii si puna pe fuga pe oricine ar fi indraznit sa nu se lase convertit de furia lui „half man-half machine”.
Dupa turneul de promovare al albumului, Rob Halford paraseste trupa si se imbarca intr-o cariera solo muncind la proiecte ca Fight, Two si Halford. El avea sa revina in trupa odata cu albumul Angel of retribution din 2004. Astazi, la mai mult de 20 de ani de la lansarea Painkiller, Judas Priest sunt pe punctul de a porni in turneul mondial de adio, Epitaph.
Deci, ce inseamna heavy metal? Mult prea usor de raspuns.
„Faster than a bullet
Terrifying scream”.
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
