Cu toate ca trupa canadiana functioneaza practic fara intrerupere din 1971 si au la activ 20 de albume, eu nu m-am mai intersectat cu ei pana ieri seara din 1995 si probabil cel mai reusit lor material, albumul concept, „Generation 13”. Acest material este mai Heavy ca majoritatea celorlalte discuri ale lor si usoara asemanare cu compatriotii Rush le-a prins chiar bine. Daca vreti sa va imprieteniti cu ei si nu ati ascultat Saga pana acum, va recomand sa incepeti cu acest album.
Eu i-am cunoscut prin anii ’80 prin intermediul amintitului album „Worlds Apart”. Nu m-au dat pe spate, recunosc, probabil din acest motiv nici nu le-am mai urmarit cu prea mare interes evolutia si dupa „Generation 13” au turnat-o din nou spre zona mai „moale” si astfel i-am pierdut complet din vizor.
Saga abordeaza un Rock Progresiv in care clapa are rolul determinant, dar au si suficiente chitare, apar si riffuri, adica sunt o formatie Rock si adaug eu, subapreciata. Daca e sa-i „inrudesc” cu o alta formatia, cel mai la indemana ar fi probabil Yes si pe alocuri Marillion-ul de dupa plecarea lui Fish. De ieri seara tot ascult proaspatul lor material, „The Human Condition” si trebuie sa recunosc, nu suna deloc rau, are cateva momente chiar foarte reusite.
Solistul formatiei, Rob Moratti, sosit in 2007 sa-l inlocuiasca pe fondatorul Michael Sadler are o voce puternica, colorata, seamana pe alocuri cu Geoff Tate, „da bine” in contextul Saga, le-a adus un aer proaspat.
Piesa de titlu, "The Human Condition" are aproape 7 minute si deschide albumul. Dialogurile clape/chitara domina compozitia, vocea este filtrata, trecuta prin efecte. Armoniile sunt calde, multe rasturnari, dinamismul traverseaza toata piesa.
„Step Inside” coboara tonul, este o piesa mai grava, clapa si chitara creeaza tensiune si presiune, vocea lui Rob ne calauzeste intr-o lume in care „intrebarile te elibereaza” daca nu-ti pierzi demnitatea.
„Hands Of Time” este un moment aerisit, clapa este undeva o umbra sa sustina vocea, creste lent, se rotunjeste intr-o balada placuta, la refren, poate si din cauza frazei „a lonely place to hide” mi-a amintit de „Silent Lucidity” si asemanarea cu vocea lui Tate este izbitoare.
„Avalon” readuce ritmul, armoniile mai calde, usoara asemanare cu Marillion-ul post Fish nu dauneaza, ba dimpotriva, cu vocea lui Rob prinde viata, are dimensiune.
„A Number With A Name” ramane in aceeasi zona, dominanta este clapa, dar punctarile, interventiile chitarei coloreaza atmosfera, schimbarile sunt ingenioase, chiar daca ritmul nu este ametitor, piesa are dinamica, rasturnarile nu o fragmenteaza.
„Now Is Now” incepe intr-o nota mai moderna, tobele sunt usor filtrate, clapele sunt trecute si ele prin putin phaser, Saga stiu sa creeze atmosfera, dovedesc forta sa renasca si suna mai tineri si mai proaspeti ca acum 10 ani. Nu-s fan al solourilor de chitara, dar trebuie sa admit, Ian Crichton isi face treaba cu mult bun simt si rafinament.
„Let It Go” apasa usor pe acceleratie, clapa este completata de chitara sustinuta si de bas pe anumite pasaje de riff, trecerile, urcarile si coborarile sunt dinamice, se evidentiaza din nou capacitatea vocala a lui Rob si sunt zemoase interventiile de pian al lui Jim Gilmour, uneori in dialog cu soloul de chitara.
„Crown Of Thorns” este un moment mai Rock, aduce putin cu abordarea Queensryche de pe „Empire” („Best I Can").
„You Look Good To Me” incheie albumul intr-un ton optimist, ritmul saltaret contrasteaza cu restul materialului, chitara zgarie in mod placut, apoi se retrage discret pentru a lasa loc vocii vesele, melodioase. Este o piesa parca vadit comerciala, dar deloc deranjant acest aspect.
Surpriza foarte placuta aceasta fata noua, proaspata a formatiei si ma bucur ca vin la Bucuresti.
Cronica postata de brushvox pe Blogul sau pe METALHEAD
Puteti vedea toate blogurile rockerilor aici: METALHEAD Blogs . Daca aveti cont pe METALHEAD puteti sa scrieti si voi in blogurile voastre. Materialele de calitate vor fi publicate pe zona oficiala de Cronici De Albume, Cronici De Concerte sau Articole !
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
