Slipknot - Slipknot (cronica de album)

Mai jos va prezentam un articol adaugat de solitary666 cu ajutorul tool-ului de Citizen Journalism oferit gratuit de METALHEAD. Scrie si tu !

Slipknot si-au lansat albumul self-titled de debut in luna iunie a anului 1999. Intr-o era dominata de pop,hip-hop si grunge,Slipknot au reusit sa acapareze destula atentie cu mastile lor si spectacolele live deosebite astfel incat 'Slipknot' sa ajunga pe locul 51 in Billboard 200 si ulterior sa obtina statutul de 2X Platinum in Statele Unite(adica cel mai bine vandut album al trupei de pana acum: peste 2 milioane de exemplare vandute).

Dupa intro-ul de aproximativ 30 de secunde "742617000027",piesa "(sic)" da tonul albumului.O piesa heavy cu mult double-bass,perfecta pentru a incepe un album Slipknot. Mai ales cel de debut.Aceasta a devenit una din piesele "signature" Slipknot.Urmeaza "Eyeless",care,poate deveni un pic repetitiva,insa ne arata simtul umorului pe care il are trupa,prin versurile sale:"You can''''t see California without Marlon Brando''''s Eyes".Desi ne poate da impresia gresita la inceput prin tobele computerizate,nu este deloc cazul unei abateri de la stilul agresiv al albumului. "Wait And Bleed" este una din cele mai cunoscute cantece ale trupei si este unul dintre cele mai bune exemple ale faptului ca Slipknot pot avea si elemente melodice in muzica lor.

Percutia este mai putin evidenta in aceasta piesa decat in precedentele,spre deosebire de versurile si mesajul lui Corey Taylor. Desi una din cele mai scurte piese de pe album,ea a adus trupei prima nominalizare la premiile Grammy,la categoria "Best Metal Performance".

Ei au pierdut in favoarea piesei "Elite" de la Deftones. Urmeaza alta piesa foarte agresiva: "Surfacing".Impreuna cu "(sic)" este una din cele mai expresive cantece Slipknot.Isi face simtita prezenta si turntable-ul (freaka disku''''),iar Paul Gray(R.I.P.) isi face de cap la bas.Tot aici isi face probabil cea mai simtita prezenta Mick Thompson,chitaristul solo al grupului.Versurile sunt unele din cele mai agresive Slipknot: "F*ck it all! F*ck this world! /F*ck everything that you stand for! /Don''''t belong! Don''''t exist! /Don''''t ever judge me!".

Urmatoarea piesa este plina de "efecte speciale" marca Sid Wilson si Craig Jones.Acestea ofera un sunet diferit fata de restul albumului cantecului "Spit It Out". In timpul concertelor,pe aceasta piesa are loc "The Crazy Test"(publicul este rugat de trupa sa se ghemuiasca,iar cand piesa incepe din nou toata lumea sare in sus;deobicei aici incep mosh-pit-uri memorabile).

Aici cu siguranta albumul ia un viraj intr-o directie mai ciudata,cu piesa "Tattered And Torn".Printre notele dubioase de chitara si "efectele speciale" se aud versurile melodramatice si rasul sadic a lui Corey.Lucrurile nu se schimba decat dupa ce "Me Inside" a inceput de-a binelea.O piesa destul de variata din punctul de vedere al chitarilor si vocalului(se pot auzi tehnici de rap,scream si cantat melodic),insa fara percutie agresiva,asa cum ne-au obisnuit tobosarul Joey Jordison si cei 2 percutionisti,Clown si Chris Fehn(tipu'''' cu nasu'''' mare) pe parcursul albumui.

Daca ascultam acum albumul,inceputul lui "Liberate" ne va duce cu gandul aproape sigur la "Left Behind",piesa de pe al doilea album al trupei, "Iowa".Desi piesa este o revenire la agresivitatea caracteristica albumului,inca il putem auzi pe Corey cantand rap."Prostethics" este una din cele mai lungi piese ale albumului si are la randul ei un inceput ciudat.Se aude un tipat foarte ascutit, care ma indoiesc ca este a lui Corey,aratand inca o data cat de mult se folosesc Slipknot de "efecte".Insa acesta nu este deloc un lucru rau.Astfel trupa da dovada de unicitate si arata ca un grup nu-metal poate avea mai mult de 4-5 membrii."No Life" este alta piesa cu infuente rap,insa in care isi face aparitia Jim Root,al doilea chitarist al trupei,in riff-ul de inceput,dar si pe parcursul cantecului.Nu ca nu ar aparea pe restul albumului,insa aici se simte mai puternic.

Urmatoarea piesa,"Diluted" este una in care Corey se plange de propria viata prin versuri precum: "I''''m cold,I''''m ugly/ I''''m always confused by everything" sau "What the hell did I do to deserve all of this?".Iarasi se aude chitara lui Jim Root ceva mai puternic,iar Paul este in elementul sau.Penultimul cantec al albumului "Only One" are un inceput care parca aduce aminte de o aterizare de nava extraterestra,insa se dezvolta intr-un clasic cantec Slipknot,foarte heavy,cu multe tipete.Aici se aude cel mai bine basul lui Paul,iar percutia este la fel de iesita din comun ca si pe restul albumului.Versurile devin din pacate putin repetitive aici: "Only one of us walks away!" se aude pe aproximativ jumatate din cantec,cam ca si "Eyeless".

Cum ne apropiem de sfarsitul albumului,pot spune ca astea au fost singurele parti care au impiedicat albumul sa isi atinga adevaratul potential(partile repetitive din "Eyeless" si "Only One").Ultima piesa este un epic de 19 minute: "Scissors / Eeyore".Aceasta impinge albumul cu jumatate de minut peste pragul de o ora.Dupa prima parte a cantecului ("Scissors") se instaleaza o pauza usor frustranta de 5-6 minute.Apoi urmeaza o conversatie intre membrii trupei,dupa care incepe partea a doua ("Eeyore").Aceasta este o bucata foarte heavy,iarasi cu mult double-bass si chitari foarte agresive,ca sa nu mai vorbim de tipetele lui Corey.

Concluzionand,cred ca "Slipknot" este cel mai bun album al trupei.In ciuda succesului pe care l-au cunoscut Slipknot o data cu lansarea expresivului "Iowa",trashy-ului "Vol. 3" si mult-mai-melodicului "All Hope Is Gone", debutul trupei este cel mai de succes album ca un intreg,fiecare membru avand acel entuziasm datorat faptului ca sunt prima oara intr-un studio.Acest entuziasm se transpune foarte bine in muzica si astfel albumul devine un succes absolut.

Nota: 9.5/10