"Vortex", a 6-a piesa de pe albumul "Vise Digitale" surprinde prin stilul general, destul de diferit de piesele de pana acum. Intro-ul de cateva secunde este 100% tehno, urmand riff-ul principal si prima strofa. Curios, se apropie mai mult de industrial decat de heavy metal-ul care era de asteptat. Riff-ul refrenului este catchy, foarte ritmat si de asemenea melodic. Ca sa bulverseze si mai mult, solo-ul (mai bine zis interludiul) care urmeaza merge tot pe ideea de tehno-industrial. Un solo scurt de chitara intregeste melodia.
Ca si tematica, se completeaza cu piesa 1, "Vise Digitale", vocea fiind din nou a unui alter-ego captiv intr-un corp strain. Stilul vocal de asemenea surprinde, Vlad Necula adoptand un registru grav, si aproape un growl agresiv in timpul refrenului, adecvat instrumentalului melodiei. Desi isi face treaba cum trebuie, vocea solistului pare ca se preteaza mai bine pe stilul heavy metal clasic. Nu este cea mai stralucita piesa de pe album, dar ofera diversitate.
Singurul instrumental de pe acest album este "Dimensiunea X". Vorbind de diversitate, aceasta piesa are o puternica nuanta de progressive. Mie personal ma duce cu gandul la seria "Matrix", datorita izului de soundtrack de productie SF; chitarile in armonie, impreuna cu basul care isi face loc in mix, alaturi de sample-uri si synth-uri, creeaza o atmosfera si texturi nemaiintalnite pe album pana la acest moment. Cuvantul de ordine, contrast. O piesa interesanta intr-adevar.
"Timpul", melodia cu numarul 8, continua tenta de progressive. Riff-ul de inceput este tema melodiei, dand caracterul general al piesei. Tempo-ul mai rapid decat pana acum, precum si melodicitatea solo-ului face ca melodia sa iasa in evidenta pe album. Demna de mentionat este linia de bas; sound-ul puternic, sarmos, isi face simtita prezenta mai ales in timpul solo-ului de chitara, urmat de un solo de bas, care este unul din atractiile centrale ale melodiei. Titlul rezuma destul de exact motivul melodiei; o piesa decenta, bine incadrata in tematica generala a albumului.
"Ultimul Drum", piesa cu numarul 9, se afla la limita dintre power-ballad si heavy metal in adevaratul sens al cuvantului. Exceleaza prin riff-ul principal, care se armonizeaza cu clapele de pe fundal; linia de bas tine totul in frau, cu o precizie si pregnanta admirabila. Tot basul sustine strofa, dand o tenta aproape macabra, alaturi de versuri. Refrenul continua pe aceeasi tematica, vocea devenind treptat mai agresiva, catre climaxul melodiei, reprezentat de interludiul care poate fi descris decat ca "zdrobitor", si apoi de catre cele doua solo-uri de chitara. Un al doilea interludiu, molcom, desi bine sustinut de chitara bas si linia de tobe, construieste treptat tensiune catre ultimul refren. In finalul melodiei, versatilitatea solistului se face simtita din nou, urcand pe registrul vocal pana aproape de Bruce Dickinson. Ca si lirica, melodia este profunda, introspectiva, si depaseste cu mult asteptarile:
"Ultimul drum, o ultima seara,
Mai e oare timp pentru inca o tigara
Cand fumul se stinge, sufletul tau va pleca
Departe de fiinta ta!"
O piesa bine inchegata, foarte variata, unde toate instrumentele au ocazia sa isi atinga potentialul. Este favorita mea de pe album, recomand 10/10!
Albumul "Vise Digitale" se incheie cu o piesa extrem de solida, "Secretele Noptii". Un intro desprins parca din filmele horror parca prezice unde duce melodia: bestii nesfante, varcolaci si vampiri, si o paleta de culori care reuseste sa transpuna in versuri cadrul terifiant de cosmar devenit realitate. Tempo-ul rapid ofera senzatia de teroare sugerata de lirica, atat in strofa, cat si in refren. Contrastul lumina-intuneric este oglindit si de ruperea de ritm care se continua intr-un solo melodios de bas, de o virtuozitate rar intalnita. Chitara preia comanda, escaland intr-un solo demential, pasand stafeta celuilalt chitarist, apoi continua in armonie pana la ultimul refren in armonie. Finalul albumului se termina cu o tenta de blues; nu este exact finalul solid si hotarat care ar fi fost de asteptat, dar -din nou- asta da caracter piesei.
Ca o concluzie, "Vise Digitale" este un material discografic bine inchegat, cu o parte ritmica care merge ceas. Chitara bas este elementul care sare in evidenta in primul rand, avand un rol indispensabil in majoritatea pieselor; tobele sunt solide, precise, interventia synth-urilor si clapelor ofera o textura unica albumului, iar performanta vocala ofera de asemenea momente unice. Solistica ofera un balans de melodicitate, agresivitate, emotie, shred si lick-uri pentatonice in stilul Satriani, dar si Zakk Wylde, alaturi de compozitia generala a pieselor: contrast, nuante, texturi interesante, care reuseste sa spuna o poveste; de la vis la cosmar sugereaza o varietate de emotii si trairi.
Un album bine echilibrat, dar care nu primeste recunoasterea meritata. Nota 9.5
Recomand: "Cer in Flacari", "Ultimul Drum", "Secretele Noptii".
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
