Prins intre repaus dupa un intens turneu european ca support act pentru Rotting Christ in Mai 2011, cu nu mai putin de 18 show-uri (din care 3 numai in Romania!), evenimente live in asteptare si lucrul la un nou album, Animae, vocalistul de la Dark End, a avut bunavointa de a face putina lumina asupra trupei intr-un interviu acordat in exclusivitate pentru METALHEAD.
Metalhead: “Dark End”, ca nume de formatie, suna destul de misterios si sumbru. Ce v-a inspirat sa-l alegeti si cum va reprezinta?
Animae: Binomialul “Dark End” intruchipeaza tot ceea ce este infasurat intr-un val dens de tristete, mister si ocultism (in cea mai vasta acceptiune a termenului), menit ca o profunda fascinatie din care atat Sufletul cat si Ratiunea sa poata dobandi forta si inspiratie. “Sfarsitul”, invaluit in “Intuneric”, de nimeni stiut… deschizand poarta catre obscuritate, catre fantezie, vise.
Metalhead: Care este componenta curenta a trupei si cum se desfasoara procesul de compunere piese si versuri?
Animae: Componenta curenta si definitiva inseamna Antarktica (clape & orchestra), Ashes (chitara ritmica), Imajes (chitara), Specter (bass), Valentz (tobe) si, ei bine, desigur… eu (toate vocile)! Pentru a intelege modul nostru de a compune, trebuie sa stii ca Dark End realizeaza doar albume conceptuale: ca sa dezvoltam muzica si versurile, intotdeauna pornim de la esenta argumentului pe care intentionam sa-l expunem. Mai intai intervine munca mea asidua de studiu si cercetare prin care pot compila o schita, un arhetip al intregului album (numar de piese / numar de capitole in care se imparte povestea, un rezumat al sensului fiecarei piese, indicatii pentru atmosfera si dispozitia ce trebuie sa emane din fiecare parte…) pe care il impartasesc celorlalti membri. Apoi, urmand aceasta cale trasata spre obscuritate, incepem sa compunem muzica si versurile si sa lucram la structura si aranjamentele pieselor.
Metalhead: Muzica voastra a fost categorisita drept black metal, symphonic black si extreme metal. In ce (sub-)gen ai plasa-o tu si ce parere ai, in general, despre asemenea generalizari?
Animae: Ei bine, sa-ti spun mai intai ce cred despre generalizari. Sigur ca sunt utile pentru a orienta ascultatorii in scena muzicala din ce in ce mai vasta, dar trebuie sa le consideram ca atare: o indicatie sintetica, de cele mai multe ori referitoare doar la simpla forma externa si muzicala a unei formatii. Si Arta nu este deloc simpla… iar uneori, trupele merita mai multe cuvinte potrivite pentru a le captura in totalitate sensul si nuantele entitatii lor. In cazul nostru, eu definesc Dark End drept OBSCURE HORROR METAL. Desigur, folosim elemente de black si symphonic metal, dar asta in stransa combinatie cu o multime de alte influente muzicale (precum riff-uri sulfuroase/vechi in stilul Mercyful Fate/Angel Witch, ambianta nocturna atmosferica, armonii preluate direct din lugubrul si dramaticul teatru Grand Guignol al secolului al XVIII-lea, compozitii clasice si ecleziastice…) pe care le punem (alaturi de versuri si intriga conceptuala) nemijlocit in slujba principalului nostru scop: acela de a transmite sentimente intense, infioratoare, de Obscuritate, Melancolie si Groaza.
Metalhead: Ti se pare suprasaturata scena black metal de astazi si care crezi ca este factorul cheie de succes, in special pentru o trupa tanara, pentru a razbate si a se afirma pe plan international?
Animae: Hmm, eu nu as folosi termenul “suprasaturat”… prefer sa spun ca scena este foarte infloritoare si plina de entitati foarte interesante. Sfatul meu pentru trupele tinere ar fi: concentrati-va pe Arta voastra cu pasiune si sinceritate in fiecare zi, lucrati atent la abilitatile voastre si la fiecare detaliu al propriei muzici, incercati sa tineti legatura si cu alte trupe, fiindca intotdeauna trebuie sa ne sprijinim reciproc (in legatura cu asta, ma puteti contacta la animae@darkend.it sau pe Facebook), nu renuntati niciodata si nu va pierdeti increderea in voi insiva! Daca crezi cu adevarat in muzica ta, ziua in care ti se va arata Calea va veni cu siguranta.
Metalhead: De curand i-ati sustinut pe Rotting Christ in turneul lor european. Ce a schimbat pentru Dark End o atare expunere?
Animae: In primul rand vreau sa spun ca a fost o experienta cu adevarat fantastica, cei de la Rotting Christ sunt absolut fenomenali! Aveam o baza de fani destul de puternica chiar inainte de inceperea turneului, dar, desigur ca asta ne-a ajutat mult sa ne raspandim Cultul in diferite tari si sa atragem mult mai multi fani. Asa ca, da… expunerea noastra s-a schimbat definitiv dupa turneu!
Metalhead: Ati avut vreo provocare in timpul turneului (inclusiv incidente nostime!) pe care ati vrea sa o impartasiti?
Animae: In timpul turneului totul a fost foarte, foarte lin si armonios. Ei bine, desigur, din afirmatia mea va trebui sa excluzi acele after-show parties… despre care trebuie sa pastrez o tacere stricta! ;-)
Metalhead: Imagineaza-ti o persoana care nu a ascultat inca muzica voastra. Ce piesa din catalogul Dark End ai recomanda anume pentru inceput si de ce?
Animae: As sugera “Perinde Ac Cadaver” de pe ultimul nostru album “Assassine”. Chiar daca este un opus foarte lung si complex, ascultatorul va gasi acolo toate nuantele specifice muzicii noastre: blasting riffs furioase si heavy mid-tempos, soapte, tipete si rugaciuni recitate, puternice influente clasice si teatrale, manie, melancolie si o atmosfera plumburie osciland constant intre sacru si profan.
Metalhead: Voi va prezentati prin conceptul de “Theatre of Horrors” (Teatrul Ororilor). Cum realizati asta din punct de vedere muzical, liric si vizual?
Animae: Conceptul de “Teatrul Ororilor” este nucleul intregii filozofii Dark End si orice particica din Arta noastra graviteaza in jurul sau. Legat de muzica, putem reinnoda discutia cu ce am spus mai inainte cand ma refeream la definitia mea personala pentru Obscure Horror Metal: din nou, este vorba de o constanta cautare a acelei atmosfere oraculare, profunde, impresionante si meditative generata nu numai de instrumente, ci si de insesi Spiritele noastre printr-un fel de ritual mistic launtric, capabil sa patrunda in Sufletul ascultatorului si sa-i transmita sentimente si viziuni reale. Din punct de vedere liric, pot spune cu usurinta ca “Teatrul Ororilor” se exprima neingradit in toate povestile noastre de concept obscur si sinistru, prin ele dobandindu-si propria voce si dand viata fiecarei parti din scrierile mele. Vizual, este strans legat atat de artworks (si veti remarca asta mai bine odata cu urmatorul nostru album, unde fiecare piesa va fi ilustrata corespunzator!) si de show-urile live … in special de show-urile live, pe care le traim ca pe adevarate ceremonii ale intunericului si groazei, in care orice sugestie sau traire este amplificata prin folosirea unor elemente scenice esentiale precum pentagrame, lumanari, tamaie si crengi uscate, toate picurate intr-o puternica interpretare teatrala
