Dark Funeral in Elvetia: O trupa necurata intr-un taram de basm
20 Decembrie 2011 de Buvnitz
Sambata am ajuns in cel mai ciudat loc ce mi-a fost dat sa vad in decursul scurtei mele existente.
Elvetia, o tara unde aparent nimeni nu munceste pentru ca nu are nevoie de viata unui robot 24/7 dar in acelasi timp nici nu are unde sa munceasca. Si nu pentru ca e seceta sau criza ci pentru ca pur si simplu n-au nevoie de munca.
In drum spre Zurich tot am gasit au fost resedinte pe care le vedem doar in filme, zapada (din nou ca in filme), tunele de 20 de km ce (tot ca in filme) si cateva benzinarii (de aceasta data decente, nu neaparat ca in filme). Nu tu firme, nu tu fabrici...un popor anormal de calm pe un teritoriu de basm. Cu aceasta ocazie multumim politicienilor romani care sustin economia bancara elvetiana si astfel contribuie si ei la sustinerea acestui basm.
Am avut ocazia de a asista la un concert Dark Funeral intr-o locatie aflata undeva la periferia orasului Zurich unde am dat de cei mai calmi organizatori (ulterior am aflat ca efectul se datoreaza cantitatilor industriale de marijuana, aparent un sport national in Elvetia) care reactionau cu zambete si vorba calde la orice nemultumire de rockstar venite din tabara suedezilor.
Culmea ca nemultumirile nu porneau de la trupeti ci de la un anume drum tech cu ifose de american care uita destul de des ca jobul lui este doar de a asambla tobe iar atributiile de tour manager sau om demn de fite intra in sarcinile altor indivizi.
Pentru respectivii organizatori concertul era mai degraba un fel de 'hai sa chemam pe cineva sa nu ne plictisim sambata seara.' Si chiar asa e, statutul financiar al elvetienilor le permite multe astfel de 'arogante' daca ne gandim ca pretul unui bilet standard este de 40 de euro...iar pentru ei 40 de euro nu e deloc un pret revoltator in conditiile in care respectiva sala costa 5000 de euro/noapte. Locatie care imi amintea de Live Metal Club doar ca spatiul generos permitea o scena pe masura insa cu un design interior clasic din lemn, fara nimic pompos. Dar totusi civilizatie: backstage generos, bucatarie, dusuri, toalete separate.
Dark Funeral nu m-au dat niciodata pe spate. Mi se pare genul de trupa cu o precizie tipic suedeza ce merge pe o reteta standard, banala dar aparent sigura. Reteta a mers la sigur si live. Cei circa 300 de oameni n-au dat doi bani pe schimbarea masiva de componenta, pana la urma Satan se poate exprima decent prin intermediul oricarui individ care-l are pe dracu in el.
Cele 90 de minute ale concertului mi-au adus aminte de vechile albume romanesti unde aveai 3 piese care incepeau la fel alaturi de inca 5 remixuri ale respectivelor piese. Cam asa e si la Dark Funeral. Nu intelegi exact care si ce face, toate piesele incep cu un riff standard suedez peste care vocalul tranteste un zbierat pret de secunde bune, tras prin procesor desigur ca apoi obosim de la atata venerare.
Chiar si in aceste conditii nu ai ce sa reprosezi. E o trupa care suna ceas iar fiecare secunda este interpretata in mod impecabil. Reteta clasica care merge la sigur, traforaj si zbierate. 90 de minute de repeat s-au dovedit insa prea mult pentru un public care deja simtea refularile inca de la jumatatea showului. Drept dovada ca trupa a tras de cele 10-20 de secunde de aplauze pentru a avea motiv de bis. Si tot n-ai ce sa le reprosezi...e o muzica ce respecta standarul acestui gen interpretat intr-o maniera tipic suedeza. E dracu!
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
