Cine a prins perioada cu In Flames si AT THE GATES mai mult ca sigur DARK TRANQUILLITY va trezi o amintire. Cum germanii au cele trei trupe teutone, etalon pentru scena internationala, la fel si suedezii au aceste trei nume grele doar ca mult mai interesanta a fost aici evolutia fiecarui grup in parte.
Daca ramanem strict la capitolul Dark Tranquillity, spre deosebire de compatriotii In Flames care au ales sa se departeze total de primele discuri, grupul a ales ocazional mici 'abateri' de la stil insa nimic drastic ce ar putea compromite conceptul Dark Tranquillity.
Iar in 2010 suedezii aniverseaza 20 de ani de existenta cu We Are The Void, al noualea produs discografic din cariera, urmasul unui mult aclamat Fiction lansat in 2007.
Insa se pare ca Dark Tranquillity au in acest moment o problema, anume desi totul suna bine, conceptul nu proaspat dar corect, ajungi sa-ti dai seama ca in realitate acest album nu ofera nimic special, nimic din acel sentiment redat de o piesa ca Terminus (daca tot am amintit de Fiction).
Asadar cu ce vine nou acest We Are The Void? Discul are o atmosfera mai intunecata ca Fiction, vina o poarta Martin Brandstrom care de aceasta data a mers pe ideea unor clape 'gotice' (daca e un termen potrivit). Compozitia a fost gandita in aceeasi maniera, piesele merg pe acea idee 'depresivo-melancolica' fapt pentru care nici riffurile nu sunt iesite din comun ci mai degraba menite sa capteze tocmai aceasta atmosfera.
Urmand un fir destul de logic, We Are The Void are si momente placute (putine la numar), unul din acestea fiind chiar ultima piesa, Iridium, ce din punctul meu de vedere exprima cel mai bine ideea acestui disc. Fiind o piesa oarecum diferita fata de obisnuitul tipar Dark Tranquillity, nu pot sa nu-mi amintesc de ultima piesa de pe cel mai recent album In Flames, la fel gandita in afara contextului obisnuit.
Insa adevarul nu este deloc placut, acele riffuri memorabile au disparut aproape complet si monotonia este oarecum mascata de parti solistice scurte insa des folosite plus o structura tipic suedeza insa repet, absolut nimic nou ci doar un album care suna bine pentru doua auditii.
Si inca un adevar, daca lasam deoparte tiparul vocal foarte obisnuit pentru acest gen, cam acesta era farmecul acestui grup, instrumentatia. Doar ca Dark Tranquillity ajung in punctul in care un fan se va intreba de ce pentru acest album sunt folosite doua chitari din moment ce oricum ideea in sine lasa de dorit. Din pacate il cataloghez drept unul din cele mai slabe discuri din cariera DT insa cu una din cea mai buna piesa compusa in ultimii ani: Iridium.
Gizas
Nota: 7/10
Tracklist:
01. Shadow In Our Blood
02. Dream Oblivion
03. The Fatalist
04. In My Absence
05. The Grandest Accusation
06. At The Point Of Ignition
07. Her Silent Language
08. Arkhangelsk
09. I Am The Void
10. Surface The Infinite
11. Iridium
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
