In memoriam Chuck Schuldiner: Interviu cu Eric Greif, managerul Death

Pentru ca pe 13 decembrie 2011 se implinesc 10 ani de la moartea lui Chuck Schuldiner, va urma o serie de interviuri cu oameni care i-au fost apropiati si care ne vor impartasi cate ceva din experientele comune cu Chuck.

Fie ca vor fi producatori, manageri sau fosti colegi de trupa, vom incerca sa aflam ce fac ei astazi si ce a insemnat pentru ei contactul cu Chuck Schuldiner si DEATH. Este o ocazie de a-l celebra pe unul din cei mai importanti contributori la istoria metalului extrem si de a ne contura o imagine cat mai completa a personalitatii lui.

Debutul acestei serii de interviuri il facem cu managerul trupei DEATH- Eric Greif. Avocat, producator si promoter, Eric a lucrat la inceputul anilor 80 pentru Motley Crue, si chitaristul Greg Leon, a pus bazele festivalului Milwaukee Metalfest si a organizat showuri pentru Autopsy, Hellwitch, Revenant, Viogression, Immolation, Atheist, Broken Hope si Cynic.

A fost managerul trupei Death si in prezent se ocupa de Perseverance Holdings LTD o companie ce administreaza toate drepturile pentru brandul DEATH si cu care reediteaza materiale inedite in incercarea de a face ca mostenirea muzicala lasata de Chuck Schuldiner sa fie cat mai accesibila. Este deasemeni avocatul trupei Cynic si al chitaristului Hank Sherman ( Mercyful Fate ).

Eric a fost extrem de deschis pentru a avea aceasta conversatie pentru care ii multumim.

Un material realizat de Dragos Basca (Twin Arts)

1. Unchiul tau, Martin Joel Greif, a fost scriitor, editor si autorul popularei carti “The Gay Book of Days “ publicata in 1982. Cum a fost relatia ta cu el si cu ce ochi privea cariera ta?

Unchiul Martin a fost de fapt nasul meu si am fost foarte apropiati. Nu a avut copii si eu am fost cel mai in varsta nepot al sau. L-a intalnit pe Chuck in turneul pentru Human pe cand ne aflam in Dublin, in Irlanda si a fost fascinat de munca mea in industria muzicala. Martin a murit in timp ce eu studiam dreptul si tin minte ca era preocupat ca eu sa termin studiile. Ar fi fost mandru sa vada ca am devenit avocat si i s-ar fi parut foarte misto ca ma ocup de tot ce inseamna DEATH acum. Am stat langa el in Cork, in spital in Irlanda cand a murit.

2. Primii tai pasi in industria muzicala au fost alaturi de chitaristul Greg Leon, trecut si prin Quiet Riot si Dokken iar ca mentor l-ai avut pe Ron Fair, director la Geffen Records si presedinte al A&M Records. A fost un inceput promitator?

Se pare ca intotdeauna am reusit sa identific oportunitatile care s-au ivit chiar de la o varsta foarte mica. Nu mi-a fost niciodata teama sa imi asum riscuri si asta m-a ghidat toata viata. Daca nu as fi calatorit in LA la o varsta atat de mica, si nu as fi facut alegerile corecte, nimic nu s-ar fi intamplat pentru mine in industria muzicala. Intalnirea cu Greg a fost grozava nu doar pentru muzicienii pe care i-am cunoscut prin el ( inclusiv Tommy Lee si Joey Vera ) dar si pentru ca am devenit prieteni pe viata. In acelasi timp, Ron m-a ajutat sa imi dau seama ca am o ureche buna pentru productia muzicala si ca ar trebui sa ma indrept in aceasta directive, ceea ce am si facut.

3. Ai aterizat in haosul familiei Motley Crue la inceputurile sale. Cum privesti era “Too Fast For Love” si tot ce se intampla pe scena muzicala a acelor ani?

Inceputurile anilor 80 au fost o perioda incitanta sa te afli in LA si hard rock-ul era un curent foarte la moda. Erau trupe interesante peste tot si Motley Crue erau cu siguranta cei mai mari la acea vreme. Sa fiu asistentul managerului lor pentru o vreme a avut niste avantaje. Simt ca am trait o perioada foarte importanta in evolutia metal-ului.

4. Ai citit autobiografia lor, “The Dirt” ? O gasesti exacta? Mai pastrezi legatura cu cineva din Motley Crue?

Tot ce stiu este ca ca au evitat sa imi mentioneze numele in perioada 1981-1983, probabil din cauza faptului ca i-am dat in judecata si a clauzelor de confidentialitate. Oricum, am auzit ca majoritatea cartii nu e scrisa de ei asa ca doar am rasfoit-o si nu i-am acordat mare atentie. Am fost in contact cu Nikki si Tommy dar asta a fost cu ceva ani in urma. Nu ma prea gandesc la Motley Crue in prezent.

5. “ Tinta mea e sa ajung mai degraba milionar decat un muncitor. Eu vand un produs. Anii 80 inseamna imagine. Anii 80 inseamna MTV. Aceste cuvinte iti apartin, conform publicistului John Hughes. Ai reusit sa iti indeplinesti aceasta dorinta de a deveni milionar?

Am reusit tot ce mi-am propus dar cuvintele de mai sus le-am spus cand aveam 22 de ani si era o epoca complet diferita. Eram un laudaros egocentric si faceam mereu tot felul de afirmatii simpliste, asta e sigur. Aveam carisma insa si asta facea ca ceea ce spuneam eu sa ajunga in presa.

6. Sa fii promoter pentru Milwaukee Metalfest si sa lucrezi cu trupe ca Morbid Saint, Cynic si Death nu a inseamnat un pas inapoi din perspective economica a businessului? Cum s-a intamplat?

In mod cert, trupele din underground nu au fost un success financiar mai mare decat trupele de metal comerciale cu care am lucrat inainte dar nu imi pasa. Acestia erau prietenii mei si eu iubeam scena metalului extrem. Daca puteam sa organizez showuri cu trupe dintr-o scena infloritoare, mi-as fi pus energia si banii acolo in proportie de 100 %. Trecerea de la metal comercial la metal extrem a venit natural, ca majoritatea lucrurilor in viata. M-am trezit inconjurat de asta si mi-am zis, e OK, e chiar misto!

7. Cand l-ai intalnit pe Chuck Schuldiner, care a fost prima ta impresie? Stiu ca erati amandoi foarte tineri. Cum ai descrie relatia voastra?

L-am intalnit pe Chuck la prima editie a festivalului Milwaukee Metalfest in vara anului 1987. DEATH tocmai isi formasera linep-ul de pe Leprosy. Chuck avea multa charisma si trupa era grozava. A fost un moment istoric in muzica metal-ului extrem. I-am adus 6 luni mai tarziu la festivalul Milwaukee si am ocazia sa vorbesc mai mult cu Chuck si am decis sa lucram impreuna. Eram tineri si foarte asemanatori in multe privinte, eram ca fratii. Temperamentul nostru era foarte apropiat si probabil de aceea am si lucrat impreuna asa de bine. Pot sa spun cu toata sinceritatea, ca atunci cand ne-am cunoscut, a fost ca si cum ne stiam dintotdeauna.

8. Putem sa spunem ca DEATH a fost vehiculul pentru viziunea muzicala a lui Chuck sau ar fi cinstit sa spunem ca a fost o trupa in adevaratul sens al cuvantului?

La inceputuri, in perioada Leprosy si Spiritual Healing, a fost cu siguranta o trupa, dar toata lumea putea sa vada ca era trupa lui Chuck. El lua deciziile. El compunea majoriatea muzicii si scria toate versurile. Cand a luat decizia ca eu sa fiu managerul DEATH , ceilalti membri ai trupei l-au ascultat. Cand a luat decizia sa il concedieze pe Rick, nimeni nu s-a opus. Era clar ca el era liderul si asta era viziunea lui. Incepand cu Human insa, toti muzicienii erau angajati si DEATH, din punct de vedere legal, ii apartinea integral lui Chuck.

9. Pentru o persoana lucida si pragmatica ca tine si care trebuie sa aiba grija de toate aspectele legale iar uneori sa fie si promoter, cat de greu este de gestionat relatia cu Artistul ?

Nu ma mai ocup de toate micile aspecte ale carierei unui artist, exceptie facand luarea ultimei decizii in ceea ce priveste orice are legatura cu DEATH. Pe vremuri, aveam un ego urias dar in acelasi timp o etica solida si credeam cu toata convingerea ca pot face totul si mai bine ca oricine. Trebuie insa sa recunosc ca nu a fost usor sa manageriez trupa DEATH si in acelasi timp sa accept sa merg in turnee cu Chuck.

10. Care a fost perioada cea mai buna pentru DEATH din punct de vedere financiar? Cand avea trupa cel mai mare fee pe care un promoter trebuia sa il plateasca pentru un show cu ei? In perioada Symbolic ? Era suficient ca membrii trupei sa traiasca din asta ?

DEATH cereau cel mai mare fee in perioada The Sound Of The Perseverance. In ciuda zvonurilor ca Chuck a fost sarac, a avut un trai decent sustinut de activitatea cu DEATH. Asta i-a permis sa isi cumpere case, masini si o gramada de cadouri pentru familie si prieteni. Din nefericire, cand se lupta cu cancerul, a trebuit sa vanda tot pentru ca nu avea asigurare medicala si medicul si taxele spitalicesti au inghitit tot ce castigase.

11. Ai idee cate discuri au vandut DEATH si care este No 1 in ceea ce priveste vanzarile? Ai observant o crestere a vanzarilor dupa moartea lui Chuck?

Chuck a vandut in jur de 2 milioane de albume si asta s-a intamplat intr-un mod consistent atat inaine cat si dupa moartea sa. Eram la Roadrunner in NY de curand, si vice presedintele Monte Conner se “plangea” ca Perseverance inca bate Symbolic la vanzari. Dintre albumele mai vechi, Human s-a vandut cel mai bine.

12. Cine a scris pagina de Wikipedia dedicata trupei DEATH? Ai vreun control asupra ei?

Wikipedia este scrisa de public. Intru acolo ocazional pentru a ma asigura ca nu sunt minciuni sau zvonuri si fac asta si pentru alti clienti de ai mei, cum ar fi Cynic.

13. Pentru unii fani dedicati, episodul Karmaggedon Media cu Zero Tolerance I&II a fost o experienta amara. Cum a fost disputa legala cu ei ?

Datorita unei intelegeri legale , nu pot spune decat ca totul a decurs asa cum am planuit si ca orice actiuni ale companiei olandeze impotriva familiei Schuldiner au fost zadarnice si in final nu mai au nici un drept in ceea ce priveste DEATH sau Control Denied.

14. Ai scris de curand pe pagina ta de FB ca ai primit mesaje injurioase legate de munca ta in ceea ce priveste prezervarea “mostenirii” DEATH. Daca le-ai spune pur si simplu ca ai acordul familiei lui Chuck, nu ar fi suficient ca sa ii faci sa se calmeze.

Le spun sa taca dracului din gura. Din fericire, sunt foarte putine comentarii negative si majoritatea venite din partea unor oameni care nu stiu nimic despre Chuck, despre mine sau despre familia Schuldiner. Acesti oameni nu pricep cat timp este alocat de un grup de oameni devotati si care vor ca mostenirea lasata de Chuck sa creasca si sa fie tot mai relevanta.

15. Intr-un interviu, ai spus ca Relapse va lansa un album cu prima incarnarea a trupei DEATH, Mantas. Ceva noutati si in legatura cu albumul When Man and Machine Collide?

Da, intr-adevar vom scoate Mantas dar alte reeditari au prioritate. In ceea ce priveste Control Denied, au fost o gramada de detalii tehnice de pus la punct si in plus, ne bazam pe fiecare membru din trupa sa isi faca partile. Cand va fi gata totul, va fi lansat, dar nici cu doua secunde mai devreme.

16. Stiu ca Chuck a fost un fan absolut Mercyful Fate. S-a intalnit vreodata cu King?

Da, King Diamond au cantat la prima editie Milawaukee Metalfest in 1987 atunci cand au cantat si DEATH. Chuck era intr-adevar un mare fan si de cate ori il intalnea pe King era emotionat ca orice fan. Eu sunt si avocatul lui Hank Sherman si I-am spus lui Hank cat de mult venera Chuck MF. Aprecia foarte mult importanta acestei trupe in istoria muzicii metal.

17. Un lucru care apare rar in interviuri este relatia lui Chuck cu femeile. Avea timp pentru ele sau era pur si simplu prea ocupat?

In perioada DEATH, Chuck a avut relatii stabile cu doua femei. Chuck intr-adevar avea grija de viata lui privata si nu ii placea sa o expuna. Acum, de cate ori citesc tampenii pe net despre Chuck cum ca ar fi fost gay, ma enervez pentru ca sunt pur si simplu prostii.

18. Cum a fost ultima ta intalnire cu Chuck?

La fel de amuzanta ca intotdeauna. Eram amandoi mai maturi decat atunci cand ne intalnisem cu ani in urma dar cu acelasi simt al umorului.

19. Tu te ocupi si de memorialul emptywords.org?

Nu, acesta este in intregime condus de doi olandezi minunati care se numesc Yvonne si Kees Kluitman. Ma consult cu ei si le dau tot ajutorul de care au nevoie. Eu ma ocup insa de pagina de facebook DEATH ( Official) si sper sa lansam curand si pagina fanilor DEATH , The Metal Crusade, pe www.metalcrusade.org.

20. "Stay strong and hold on tight"- Asa a traversat Chuck momentele sale cele mai grele? A incercat sa gaseasca usurare asa cum o fac multi in religie sau alte forme de spiritualitate ori a ramas fidel crezului sau personal?

Chuck s-a bazat pe curajul sau personal si puterea lui a stat in dragostea pentru familie. Acesta a fost ajutorul lui. Nu s-a intors niciodata spre religie. Niciodata! Am citit niste prostii cum ca ar fi devenit crestin, ceea ce este o minciuna. Chuck a ramas asa cum a fost mereu, mandru de mostenirea lui evreiasca, crezand doar in sine si in perseverenta. De fapt, lupta lui imi da si mie curaj in problemele personale de sanatate pe care le am.

21. Pentru cei mai multi fani care nu mai au ocazia sa vada DEATH live sau care nici macar nu au vazut-o vreodata, ceea ce faci tu la Perseverance Holdings LTD si DEATH (Official) sunt singurele contacte pe care un fan le mai poate avea cu mostenirea muzicala lasata de Chuck. Imi imaginez ca esti foarte mandru de ceea ce ai reusit sa realizezi. Cum merg lucrurile ? Ce noi materiale pregatiti si cum merg vanzarile? Mai cumpara oamenii cd-uri de exemplu?

Cred ca ceea ce am reusit sa realizam cu Perseverance Holdings LTD este sa facem ca mostenirea lui Chuck sa devina vie. In loc sa fie un simplu memorial, noi o facem sa fie ca si cum DEATH inca ar exista, ca si cum ar fi o trupa care traieste. Imi doresc ca totul sa fie incitant, cu noi anunturi mereu, noi aparitii discografie si stiri.

Jurnalistul de metal Ian Christe, m-a intrebat cand ma aflam in NY ce voi face cand toate acestea se vor termina, cand toate reeditarile se vor opri. Stii ce ? Nu ma gandesc la asta, pentru ca multi din fanii lui Chuck sunt noi, fani care se nasteau cand TSOP abia iesea. Anticipez ca ca va fi o noua generatie de fani care vor descoperi mostenirea muzicala a lui Chuck si sper ca voi fi prin preajma pentru a-i ghida.

Ultimii doi ani au fost senzationali ca aventura si in ceea ce priveste vanzarile. Pregatim un dublu Cd live, un DVD, Mantas si fireste, raman optimist ca ultimul Control Denied va fi in sfarsit gata. Metalul curge si sunt un om fericit, mandru impreuna cu Schuldinerii, celebrand in fiecare zi viata lui Chuck in DEATH.

Dragos Basca
Twin Arts