Asa cum va promiteam, seria interviurilor “ Death related “ continua. Va invit sa cititi un interviu cu Scott Clendenin, fost basist al trupei DEATH pe albumul “The Sound Of Perseverance “ precum si pe cele trei albume live oficiale : Live in LA, Live in Eindhoven si Live in Cottbus.
Scott a fost un partener de email-uri foarte misto si s-a straduit sa raspunda intr-un timp scurt desi sunt convins ca avea si altele de facut :). Eu ii multumesc si sper sa va intereseze raspunsurile lui. Enjoy!
1. Scott, spune-mi te rog cand a inceput calatoria ta muzicala si ce anume te-a motivat sa pornesti la drum?
In 1978 , pe cand eram doar un pusti, am inceput sa iau lectii de chitara la un magazin local de muzica. Am crescut intr-un oras mic, cu un singur magazin de acest fel, dar proprietarii erau niste tipi foarte misto si asigurau un mediu foarte propice pentru cine dorea sa invete sa cante. Angajau profesori tineri cu cunostinte solide . Am fost destul de norocos sa am un profesor care a vazut ceva potential in mine si care m-a ghidat spre muzica mai complexa decat ce cantam pana atunci. O data pe saptamana, cantam piese de la AC/DC , Aerosmith, Rush, Cheap Trick cu ajutorul lui. Cand am fost in stare sa ma descurc si singur, m-a introdus unor grupuri si muzicieni ca King Crimson, Dixie Dregs, Jeff Beck. Cred ca asta m-a facut sa apreciez mai multe stiluri de a canta.
2. Poti sa imi spui care sunt cei mai importanti pasi ai tai in cariera muzicala?
Chiar si intr-un orasel micut ca cel in care traiam, erau o multime de muzicieni. Am reusit sa cant destul de devreme cu altii, ceea ce a fost un lucru foarte important in a ma implini ca muzician.
3. Stiu ca iti plac artisti ca Yes, Rush, Emerson Lake and Palmer, King Crimson etc. Ce crezi despre trupele progressive de astazi? Ai vreo preferinta?
Cred ca, ca si muzician, am capacitatea de a sta si asculta piese lungi si complicate fara sa ma plictisesc. Imi dau seama insa ca daca eu am rabdarea sa ascult o piese de 20 de minute si inca sa descopar lucruri noi la ea peste ani, asta nu este pentru toata lumea. Sunt cateva trupe care pot canta foarte tehnic si in acelasi timp sa captiveze in mod profund ascultatorul obisnuit. Cred ca DEATH era o trupa de felul acesta.
4. Mai lucrezi inca in productia muzicala?
Nu sunt un obsedat de echipamente si tehnica dar consider ca este important sa cunosti si aceasta parte a artei tale. Se intampla foarte des ca unii muzicieni sa se deosebeasca de altii prin calitatea echipamentelor lor, dar cred totusi ca stilul personal de a canta ar trebui sa faca diferenta. Cred ca un exemplu ar fi Les Claypool ( Primus ) fara a canta pe un bas fretless. In mod cert ar iesi in evidenta dar acel adaos in plus de combinatii de echipamente pe care le foloseste il fac sa fie ceea ce este ca si intreg. Deci nu lucrez in productia muzicala pentru a-mi asigura existenta, mai ales ca eu cred ca trebuie sa iti canalizezi energia intr-o directie sau alta. Majoritatea sunetistilor si producatorilor buni , probabil nu sunt ultra talentati muzical dar stiu sa si cante pentru ca cele doua sunt inerent legate intre ele.
5. Te-ai alaturat trupei DEATH cand maturitatea si popularitatea lor erau deja foarte bine consolidate. Care au fost circumstantele prin care ai intrat in trupa ? Stiai ceva despre muzica lor inainte ?
Stiam cate ceva dar nu foarte multe. Majoritatea trupelor in care am cantat, erau ceea ce in zilele noastre numim power metal. Trupe melodice, cu solisti care cantau si nu foloseau growling . Pe vremea aceea nu erau atat de multe trupe rafinate care sa foloseasca acest tip de cantat. Auzeam ca unele din ele erau in stare sa cante dar unele erau destul de rough . Mi-as fi dorit sa descopar Human sau Individual Thought Patterns cand au aparut. Mi-ar fi placut enorm. Pe vremea aceea cantam intr-o trupa numita Talonzfury impreuna cu Chris Williams la tobe si Paul Payne la chitara si voce. Imi amintesc cand Chris a adus primul disc Dream Theater, “When Dreams and Day Unite “ ca sa il invatam si ne gandeam, la naiba asa am vrea sa cantam. Si intr-o anumita masura am facut-o desi eram doar un trio. Cam pe atunci l-am intalnit si pe Shannon ( chitaristul Shannon Hamm- Death/Control Denied) Il voiam in trupa noastra dar atunci Chris Williams l-a intalnit pe Chuck si asa eu si Shannon am fost inrolati in Death.
As putea spune ca intr-un fel, este cel mai privilegiat basist din Death. Canti si pe TSOP, unul din cele mai bune albume ale lor si pe toate cele trei albume live oficiale , Live in LA, Live in Eindhoven, si Live in Cottbus.
6. Cum se face totusi ca dupa asa o performanta, nu ai cantat si pe debutul Control Denied?
Hmm, de fapt am cantat . Aici eu si Chuck am avut cateva probleme. Am inregistrat intregul album, dar m-am chinuit destul de mult cu noul material pentru ca nu am repetat foarte mult si era un animal foarte diferit de DEATH. Cred ca nu m-am adaptat foarte bine si nu am inteles foarte bine ce aveam de facut acolo. Erau parti noi pe care nu le mai auzisem, si simteam presiunea de a produce ceva foarte important. Studioul era scump si sunt sigur ca daca as fi fost pe directia buna mi-ar mai fi lasat ceva timp la dispozitie dar cred ca m-am straduit prea mult si nu am reusit sa le ofer ceea ce asteptau de la mine. Sa nu ma intelegi gresit, eram mandru de munca mea si probabil in cele din urma Chuck ar fi fost ok cu ea. Ca sa fiu insa foarte sincer, asa cum se dovedeste pe produsul final, Steve ( Steve DiGiorgio ) a fost mult mai potrivit pe acest album. Versiunea lui e mult mai interesanta decat a mea, asta e sigur.
7. Cum l-ai descrie pe Chuck si relatia pe care o aveati ?
Stiu ca toata lumea vrea sa afle despre personalitatea lui Chuck si asta a si fost destul de bine documentat de cand a murit . Cu toate astea, nu poti cunoaste pe cineva cu adevarat decat daca este sotia ta, fratele sau cineva foarte apropiat din famile. Multi muzicieni spun ca relatiile dintre ei sunt ca mariajul sau ca o familie. Nu cred ca este cazul. Cei mai multi dintre muzicieni pot fi inlocuiti si dealtfel, se si intampla foarte frecvent. Sigur, sunt si exceptii ( Rush, Led Zep, etc ) dar in cele mai dese cazuri muzica este cu mult mai mare decat oamenii care o fac. Relatia mea cu Chuck a fost aceea de buni prieteni. Ieseam, mergeam la petreceri, vanam femei. Eram “Metal Brothers”. Cred ca Roger Waters a spus cel mai bine intr-un interviu pe care l-am vazut. Intrebat fiind daca relatiile din Pink Floyd erau cele ca dintr-o familie, fara nici o ezitare, a spus : “ Desigur ca nu! Nu am aceleasi sentimente pentru nimeni din PF ca cele pe care le am pentru mama si sora mea. “ In cele din urma esti coleg de munca cu restul trupei si cred ca asa si trebuie sa ramana.
8. Cum a fost experienta turneelor si a cantatului pe scena din perspectiva muzicala? Ai impartit scena cu alti muzicieni talentati. Ai simtit ca faceti o echipa grozava si rezultatul e bun sau dimpotriva. Te intreb asta pentru ca este cunoscut faptul ca cei mai multi oameni vad DEATH ca fiind proiectul lui Chuck si poate nu mereu muzicienii se simteau integrati in viziunea lui muzicala.
Era in mod cert vorba despre trupa lui Chuck si nimeni altcineva! Mi-a dat multa flexibilitate si sigur si lui Richard ( Richard Christy ) Shannon deasemeni putea sa faca ce dorea cu partile sale. Eu m-am asigurat ca fac tot ce pot sa acopar golul ce ma separa de ascultatorul obisnuit. Cred ca asta m-a retinut de la a face tot felul de nebunii cu basul. Cred ca lucrul cel mai bun pe care puteam sa il fac, era sa fiu ok cu partile de tobe si chitara. Uitandu-ma in urma, fara sa fi avut vreo intentie , e ca si cum mana stanga ar fi mers cu chitara iar cea dreapta cu tobele. Ma simt ok cu ce am realizat si mandru si de inregistrari si de aparitiile live. Imi amintesc cum Chuck isi exprima dorinta de a forma Control Denied si cred ca isi dorea mult sa faca parte dintr-o trupa si nu sa fie el insusi trupa. Asta nu era usor de realizat decat daca aducea un vocalist cunoscut.
9. Din perspectiva de muzician profesionist, crezi ca perioada DEATH a fost varful carierei tale sau inca mai cauti sa atingi asta?
Cu siguranta a fost varful carierei mele si am realizat tot ce isi poate dori un musician in materie de inregistrari, turnee, etc. Am un proiect acum cu cativa muzicieni talentati si mi-as dori sa realizez si in acest sens ceva. Oricum, e diferita aceasta perioada de cea care a trecut.
10. Daca Chuck ar mai fi , crezi ca DEATH ca trupa de metal extrema ar fi incetat sa existe si s-ar fi concentrat mai mult pe Control Denied?
Nu stiu raspunsul la intrebarea asta dar sunt convins ca ar fi compus in continuare muzica grozava. Avea sigur multe albume tari in el si atat de multa pasiune pentru muzica incat nu cred ca ar fi facut altceva.
11. Ce imi poti spune despre procesul de compunere al pieselor? Ai luat parte la el sau era in majoritate munca lui Chuck?
Cateodata dorea sa fac o anumita parte de bass si ma ruga in mod particular, asa cum a fost cazul pentru acea pauza ciudata din “Flesh and the Power it Holds “ dar pentru cele mai multe parti puteam incerca ce doream. Daca ii placeau ok, daca nu, ne sugera altceva. Cum majoritatea materialului era bine inchegat atunci cand am ajuns eu, am simtit ca am facut ceea ce trebuie. Nu am simtit nevoia sa fac nebunii. Am vrut sa raman solid intr-o furtuna de chitari si tobe si sa imi aleg cu atentie momentele. Am facut si cateva chestii extra pe “Moment of Clarity si “To Forgive is to Suffer” . “Spirit Crusher” place multor oameni pentru ca sunt cateva momente foarte misto acolo care nu sunt chiar atat de nebunesti. Chuck stia asta si totul a mers struna si au fost foarte bine realizate. Toate erau foarte misto de cantat live.
12. Cum a fost ultima ta intalnire cu Chuck inainte ca el sa moara? Mai esti in contact cu familia lui sau cu fosti membri?
Din nefericire, ultimul meu contact cu el nu a fost bun, dar dupa ce eu am plecat, Shannon a fost mereu in legatura cu el. Shannon mi-a spus ca inainte de a muri, Chuck i-a spus ca nu exista resentimente si ca imi doreste numai bine. Mereu ii voi fi recunoscator lui Shannon pentru asta. Acelasi lucru s-a intamplat si cu Chris Williams. Nu am mai tinut legatura cu el multa vreme, inainte ca el sa moara cu un an si o zi inaintea lui Chuck. Ultima noastra conversatie nu a fost prea buna dar printr-un prieten am reusit sa ingropam securea razboiului si chiar ne gandeam sa ne adunam pentru un jam in ziua in care a fost omorat intr-un accident de masina. Cred ca desi relatiile dintr-o trupa, nu sunt cele pe care le ai cu familia, ele sunt totusi foarte intense si apropiate si e dificil sa le gestionezi uneori. Nimeni nu este perfect, dar in acelasi timp incerci sa eviti sa fii un ticalos.
13. Care este proiectul la care lucrezi acum? Steve DiGiorgio la un moment dat si-a incercat norocul si cu Dark Hall, un experiment jazz rock. Te simti in stare sa incerci ceva asemanator?
Nu sunt Steve DiGiorgio, haha. Dark Hall e senzational dar tot imi place mai mult metalul melodic. Proiectul meu curent este “Centralia” si muncim la un demo si ne dorim sa pasim pe scena anul viitor.
14. Care sunt basistii tai preferati ?
Entwistle, Squire, Lake, Lee, Harris, Andy West, Wetton, Pinnick, Chancellor, Claypool, Berlin, Levin, Geezer, Daisly, Jaco, Waters, Myung, Sting, Trey Gunn, and even Nagash!!!
Autor: Dragos Basca
