Pe 20 februarie la Sala Polivalenta, istoria a scris un nou capitol in Romania: Deep Purple au revenit in fata publicului care ii iubeste si ii respecta atat de mult. Evenimentul din punct de vedere organizatoric a fost mult peste ce am vazut acum cativa ani pe Stadionul Cotroceni. Din punct de vedere muzical, lucrurile stau cu totul altfel pentru ca un show Deep Purple nu se asculta doar cu urechea si nu se vede doar cu ochiul ci se simte de la inceput pana la sfarsit.
In special pentru mine care am crescut cu muzica anilor 70, Deep Purple a insemnat o calatorie in timp in atmosfera acelor ani unde muzica prima, nu showurile spectaculoase de lumini, efectele speciale de zeci de mii de euro si dansatoarele in chiloti; muzica, sfanta muzica, acea exteriorizare pe note a trairilor interioare intr-un mod armonios pentru ureche. Exact asta au facut Ian Gillan & Co, o trupa de oameni simpli, cu mult bun simt si respect fata de public, un exemplu de urmat pentru orice generatie.
Setlistul a fost compus in mare parte din piese pe care nu trebuia sa te manifesti ci doar sa le asculti (da, l-am ghicit si de data asta), atent, foarte atent si aici un mare plus pentru public care a ascultat cuminte, in mare parte cu sufletul si a aplaudat la scena deschisa una dintre cele mai mari nume ale muzicii din toate timpurile. Destul de pestrit, cu media de varsta pe undeva peste 40 de ani, publicul a dovedit ca nu e nevoie de un show compus din hituri ca sa se simta bine. Nu s-a fumat in sala, nu s-a baut mult, nu a fost inghesuiala, n-am auzit eternele "lacrimi si probleme" pe care le tot aud la concerte. Publicul a fost exemplar si la fel si trupa.
Am vazut copii cu parintii, atat copii mici cat si copii mari care si-au adus tatii sau mamele sa vada trupa care le-a marcat adolescenta acum multi ani, am vazut pasiune atat pe scena cat si in fata ei, am vazut un public care nu se prefacea ca se simte bine, am vazut o trupa care a pus aceeasi pasiune in fiecare piesa, indiferent ca e Smoke on the water sau Vincent Price, am vazut un show organizat exemplar de catre Emagic, ca de fiecare data.
Am avut piese vechi, piese noi de pe "Now What?!", hituri nemuritoare, solouri extraordinare de tobe, de chitara si de bass si un show pe care daca n-ai ascultat macar 5 trupe din anii 70, serios, nu l-ai fi inteles.
Nu inchei aceasta scurta cronica fara a aminti si de trupa de deschidere, Grimus care cu sala plina si cu un setlist exemplar adaptat special pentru acest concert, a facut un show extraordinar dovedind (daca mai era nevoie) faptul ca e una dintre trupele de top ale noului val al rockului romanesc.
Totul a fost perfect ieri, lipseau dealerii - in rest, anii 70, ca la carte !
p.s. Jon Lord nu a fost uitat si a fost omagiat atat de trupa cat si de cei prezenti in fata scenei
Poze de la concert, marca Miluta Flueras, gasiti pe METALHEAD aici.
Cu stima, ma inclin, a fost perfect !
Morrison
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
