Diamonds Are Forever - Whom Shall I Fear (cronica de album)

de George Lazar

Diamonds Are Forever - Whom Shall I Fear (cronica de album)


Clujenii de la Diamonds Are Forever s-au angrenat intr-o scena in plina crestere in Romania, dar inca ocolita de trupele din afara care par sa refuze sa cante pentru cluburi niciodata pline.

Public de gen exista cu siguranta, numai ca vorbim despre o tara in care se prefera de multe ori vizionarea unor clipuri decat prezenta la concert, lucru care afecteaza in mare si scena metalcore autohtona pentru ca trupele din Romania sunt fortate sa ramana ascunse in mediocritate, nu au sansa sa urce in deschiderea unor trupe mari din afara, nu se pot face vazute.

Problema e cu muzica pe care o fac aceste trupe de metalcore din Romania, pentru ca nu vorbim de mediocritate si in acest caz. Muzica este buna, nu iesita din comun, dar buna. Cum spunea si Buvnitz intr-o cronica a EP-ului Breathelast - "Enemy"(un EP foarte bun, de altfel), scena metalcore poate fi inselatoare pentru ca genul este unul limitat si intesat cu clone.

Diamonds Are Forever au lansat in decembrie EP-ul de debut, "Whom Shall I Fear", ce consta in patru piese: "The Eyes Of Blinded Sorrow"(piesa ce profita si de un videoclip, disponibil mai jos), "Carousel", "Falling Beside Me" si "Headless Judgement". Am avut primul contact cu aceasta trupa in cadrul finalelor nationale Global Battle Of The Bands, unde am ramas placut impresionat de cum s-au prezentat, desi aflasem intre timp ca existau in formula respectiva de doar doua luni. Faptul ca i-am vazut acolo a fost decisiv pentru prima impresie asupra materialului produs.

A fost nevoie de timp si informatii ulterioare sa realizez de ce EP-ul este realizat in mare pe o singura voce in ciuda faptului ca Diamonds Are Forever au doi vocali.

Intreg EP-ul a fost inregistrat pe ideile si piesele trupei Pills Of Trust, cu Horia ca vocal si Catalin Moraru (Skullp) pe backing vocals si chitara. Fuziunea cu Rock Norris a adus trei membri noi in trupa, Danci (bass), Mitzoc (chitara) si Pityu (voce) dar materialul era deja produs in proportie de 90% si singura piesa in care au aparut modificari este "The Eyes Of Blinded Sorrow".

Poate ca acesta este motivul pentru care "The Eyes Of Blinded Sorrow" imi lasa impresia ca este cea mai buna piesa de pe "Whom Shall I Fear". Faptul ca prezinta si amprenta lui Pityu o duce mai aproape de adevar, de ce pot baietii cu adevarat. Viitorul material va fi produs pe aceasta linie, care nu pare sa fie decat una ascendenta.

Cei doi solisti se completeaza foarte bine intre ei, par a fi intr-o lupta continua si ofera un rezultat comun ce se imbina corect cu partile instrumentale realizate aproape perfect pe intregul EP. Repetarea primei strofe in incheiere duce la o senzatie rotativa, de continuitate. Te-ai astepta sa mearga inainte, la nesfarsit.

"Carousel" chiar lasa impresia ca intregul EP merge pe aceasta linie continua, lasa impresia de o calatorie repetata la nesfarsit. Piesa izbucneste pur si simplu dupa prima strofa cu o linie melodica alerta, incarcata cu ura ce provine, probabil, din efectele aduse de prima strofa: "All that we hear and see everyday/ Make us suffer drive us insane/ I say no more, there''s another way/ To do what we want and still go insane." Regasim acelasi tip de incheiere iar senzatia rotativa este alimentata de versurile din refren: "take ride, spinning, faster".

Cum nu putea sa lipseasca un crescendo intr-un EP plin de ura si teama, "Falling Beside Me" este introdusa de un astfel de efect, un efect fantomatic daca imi este permis. Spun fantomatic pentru a lega cumva chitara de primele versuri: "Shadows closing just behind me/ Make me tremble, make me weak", alimentate de frica si furie. Intreaga melodie pare un crescendo, refrenul aminteste de asta: "fear is growing slow inside", pentru ca finalul sa fie acelasi, insa mai furios.

"Headless Judgement" incheie EP-ul in aceeasi linie si ofera senzatia de inutil si de continuu, interminabil. Senzatie oferita de intregul EP care este de fapt un ansamblu si nu o cumulare de piese suficiente pentru un material.

Diamonds Are Forever au oferit un material de debut bun si astept cu nerabdare material in stilul de acum si inregistrat cu cei doi solisti.

Punct in minus: vocile sunt inregistrate infundat, poate asta s-a vrut, dar e un efect neplacut.
Punct in plus: instrumentalul este foarte bun, in special tobele, foarte importante intr-o trupa de metalcore.

Nu o sa ma apuc sa dau note, o sa va invit doar sa ascultati materialul pe pagina de facebook a trupei si sa va formati propria opinie. De asemenea, baietii sunt de vazut live si pot fi prinsi cu urmatoarele ocazii:

17 aprilie: Cluj-Napoca, Irish Music Pub
18 aprilie: Bucuresti, Fabrica
19 aprilie: Brasov, Rockstadt
20 aprilie: Bacau, Subway
21 aprilie: Constanta, TBA

Zi-ne parerea ta:

ĂŽnscrie-te la newsletter


Join the ranks ! LIKE us on Facebook