Cronica Dillinger Escape Plan la Budapesta

Doua dintre cele mai respectate trupe de mathcore, respectiv metalcore din State,si-au urcat sculele de zeci de mii de dolari in autocarul de turneu si au batut drumurile Europei.

Trupe mari ce nu au aflat de existenta Bucurestiului in Europa. Sau Bucurestiul nu a aflat de ele. Este vorba despre The Dillinger Escape Plan - originari din New Jersey si de Poison The Well, din Miami. Cum Budapesta este la doar 12 ore de mers cu trenul din Bucuresti, tragedia sa le scap din vedere nu s-a intamplat.

Miercuri, 12 martie, la 6,30 dimineata, cu rucsacul in spate, 2 carti (drum de 12 ore!), o banana si un mar - detalii precizate cu scop informativo-educativ - am zburat catre Budapesta pe aripile CFR. Am ajuns exact la timp pe vapor (celebrul A38, ce a mai gazduit si concertele Amon Tobin, DJ Vadim, Laibach, Dj Krush) cat sa nu ma plictisesc la concertul Stolen Babies (trupa ce imparte bateristul cu DEP) si sa prind un loc fruntas pentru a vedea super showul de pe scena. Si ce mi-a fost dat sa vad si sa aud! Nu doar Valurile Dunarii, ci pur si simplu cel mai tare concert pe care l-am vazut pana acum (si cu modestie recunosc ca am vazut cateva).



Cum DEP erau cap de afis, PTW au cantat primii. Preferatii mei cu 5 ani in urma, pe vremea "Nerdy" si "Botchla", cand romantic insemna pentru mine "Apathy is a cold body", Poison The Well au prezentat. Setlist-ul a fost compus in principal din piese de pe cel mai recent album, iar la "Nagaina" m-au trecut fiorii. "I am a snake, I let my children, let my children go" a zis Moreira de parca deja le canta copiilor lui nenascuti. Chitaristul Brad Clifford (de la Since By Man) era de departe cel mai energic, ceilalti parca se refaceau dupa concertele sustinute in serile precedente. Si de-abia sunt la jumatatea turneului...

Dupa show-ul PTW, m-am bulucit catre standul de merchandise de unde insusi chitaristul mi-a dat restul la 4000 forinti platiti pentru un tricou si mi-a soptit un "Thank you, sweetheart!". Am suspinat timid un "I Love you, Michael!" si am plecat spre scena unde se pregateau Dillinger. Si am vazut cel mai bun live act ce mi-a adus D-zeu in fata ochilor. Dumnezeu sau ...tatal lui Adam Sandler din Little Nicky.



Stage diving permanent, publicul pe scena, trupa in public, haos general, lumini apocaliptice, vocalul pe tavan, chitaristul pe bratele oamenilor din primele randuri cu tot cu chitara. Au interpretat slagare mai vechi (Panasonic Youth, Baby's First Coffin, 43% Burnt, Setting Fire On Sleeping Giants, Sugar Coated Sour etc) si mai noi de pe Ire Works (Milk Lizard, Fix Your Face, Black Bubblegum, Party Smasher, Lurch).

Au rupt tavanul, au daramat luminile, au isterizat fetele din primul rand si baietii de pretutindeni.
Curat breakcore!

Un gand de plecare spre Viena a doua seara mi-a incoltit in minte. S-a pierdut in aburii alcoolului, dar eu m-am intors la Bucuresti cu un serios escape plan.

O filmare a concertului poate fi gasita aici.

Georgiana