Intotdeauna am considerat Dillinger Escape Plan drept un exemplu perfect al evolutiei ca trupa si muzicieni. Pornind de la perioada underground cand se puneau bazele mult discutatului mathcore, mentionand si notorietatea dobandita odata cu concertele alaturi de System Of A Down si usor revenind la zilele noastre cand DEP au ajuns pe VH1 si MTV, muzica acestu grup a ramas si va ramane subiect de discutie si analiza.
Despre titlul acestui nou album, Ben Weiman, singurul membru fondator ramas in componenta, declara: Option Paralysis reprezinta acea situatie in care ai prea multe optiuni si nu stii pe care sa o alegi. Atunci te blochezi, esti paralizat.'
Din fericire nimeni din Dillinger Escape Plan nu s-a blocat, de fapt farmecul acestui grup este ca a continuat sa redefineasca un gen daca nu creat atunci promovat de ei. Cel mai bun exemplu este precedentul Ire Works unde DEP au atins acel nivel al maturitatii necesar pentru a se distanta de orice alta trupa, de fapt pentru a veni cu un stil bine definit si poate imposibil de copiat (in acest stadiu deja nu mai este vorba de mathcore).
Iar in cazul lui Option Paralysis, fiecare piese prezinta un alt sub-gen unde nimeni nu da inapoi de la pian, elemente electronice, parti melodice plus o voce parca scoasa mai degraba din piese alternative rock sau pop. Si tocmai aceste abateri stabilesc tonul si diferentiaza DEP de alte nume sonore.
Cat despre acea parte mathcore, DEP ofera probabil cel mai complex si calculat material din intreaga cariera. Cu un debut in forta, relativ tipic tuturor albumelor lansate pana acum, Farewell, Mona Lisa iese brusc din context undeva la mijlocul piesei cu o introducere in partea soft inceputa pe precedentul Ire Works (Milk Lizard este un bun exemplu).
Se continua cu partituri ce-mi trezesc din nou mult placutul sentiment de a arunca cu toate obiectele de pe birou, eveniment ce imi indica ca ce am de audiat e un album extraordinar de bun. Unde mai pui ca DEP indraznesc sa cocheteze cu parti soft si melodice, deci putem vorbi chiar de un monument pentru vremea sa.
Habar n-am cum se compun astfel de idei, insa raman la fel de fascinat de Greg Puciato, un om care s-a inspirat mult din lumea lui Mike Patton si Trent Reznor, artisti care l-au si ajutat de altfel in cariera. Cred ca Puciato are una din cele mai grlee sarcini din scena metal, sa compui partituri pentru astfel de piese necesita o teorie muzicala bine pusa la punct.
Cum spuneam, in materie de brutalitate si precizie, e posibil ca DEP sa fi scos cele mai bune piese din cariera (sase cel putin). In haos trebuie sa existe si echilibru astfel ca DEP pun la cale parti soft, melodice, chiar si compozitii cu iz de jazz (recomand cu mare caldura Piano). Cum in astfel de cazuri o analiza muzicala e absolut inutila, umplu din spatiu si recomand cu mare caldura auditii repetate in ideea in care un astfel de disc nu poate fi asimilat in doar 40 de minute.
Poate e usor indraznet, dar as incadra Option Paralysis in spectrul avantgarde metal. Indrazneala acestui grup imi aminteste deseori de Nine Inch Nails si Faith No More, doua nume care au facut exact acelasi lucru anume au experimentat. Iar rezultatul nu cred ca a deranjat pe nimeni.
Cat despre Dillinger Escape Plan, Option Paralysis este rezultatul unei evolutii 'sanatoase'. Cu un astfel de material, Dillinger Escape Plan ating in sfarsit perfectiunea.
Chiar si dupa 20 de auditii ale acestui disc, tot imi vine sa-l iau de la capat ca si cum inca nu am prins nici macar jumatate din frumusetea lui.
Gizas
Nota: 9.5/10
Tracklist:
01. Farewell, Mona Lisa
02. Good Neighbor
03. Gold Teeth On A Bum
04. Crystal Morning
05. Endless Endings
06. Widower
07. Room Full Of Eyes
08. Chinese Whispers
09. I Wouldn't If You Didn't
10. Parasitic Twins
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
