Cronica Dimmu Borgir si Amon Amarth

Dimmu Borgir si Amon Amarth, doua trupe de calibru, intr-un concert senzational. Aceasta idee s-a imprimat in mintea mea inca de cand am urcat in trenul spre Cluj. Din pacate, nu am luat in calcul posibila problema de xenofobie de care tot am auzit prin Bucuresti. Conflictul romano - ungar s-a dovedit unul destul de grav. Indiferenta fortelor de ordine si a organizatorului m-a costat destul de mult, fapt pentru care nu am asistat la un show integral.

Insa nu vreau sa discut despre aceasta problema destul de controversata in ultimele doua zile, asa ca hai sa ne legam doar de concert. Sala Petrofi, locul de desfasurare a evenimentului, seamana incredibil de mult cu Agronomia, sau chiar cu Preoteasa. Exista desigur si o diferenta. Spre deosebire de aceste doua locatii, Petrofi este mult mai lata, iar lipsa de scaune in interiorul salii de concert nu cred ca reprezinta un dezavantaj. Practic, exista sala de concert, iar in exterior, un hol in care sunt prezente standuri cu mancare, bautura, precum si merchandise.


Petrofi Hall nu este o locatie extraordinar de mare. Are o capacitate de maxim 3500 de oameni, perfecta pentru cei 2500 de spectatori prezenti la acest concert. Publicul ungur se imparte in patru categorii: oamenii calmi, imbracati foarte normali, tunsi scurt, ce prefera sa guste concertul din ultimele randuri. Apoi urmeaza publicul violent, compus din majoritatea partii masculine, ce prefera sa imparta pumni chiar si la cele mai lente piese.

Urmeaza fetele goth, cu o tinuta foarte stridenta, compusa in special din latex. Ultima categorie merita o atentie sporita..este vorba de oamenii care vin la concert, doar pentru ca este un trend. Acesti oameni isi cumpara o bere dupa care se aseaza ori pe scaunele din hol, ori la intrarile din sala.

Ca tot vorbim de public, nu inteleg de ce in Romania nu se poate organiza un concert Dimmu Borgir si Amon Amarth (cred ca singura problema este impozitul). Biletul pentru concert a fost aproximativ 70 - 80 de lei, o suma relativ decenta pentru aceste doua trupe. Am impresia ca si in tara noastra, un recital de acest gen ar putea aduna 2500 de oameni. Prima trupa, Engel, si-a achitat foarte bine rolul de trupa de deschidere.

In spatele scenei, exista un panou imens pe care au fost proiectate diverse imagini, ce au avut un rol important in atmosfera concertului. Acest lucru s-a intamplat si la Engel, o trupa suedeza, ce practica un stil foarte apropiat de In Flames. Luminile au fost senzationale..acelasi lucru pot sa il spun si despre sunet. Ungurii au o firma specializata in concerte metal si se vede foarte bine ca baietii stiu cu ce se mananca aceasta industrie.


Publicul nu a reactionat la Engel, probabil datorita faptului ca suedezii sunt o trupa necunoscuta pentru aceasta parte a Europei. Oricum, este foarte greu sa canti in deschidere pentru aceste doua trupe. Personal, Engel mi-au facut o impresie foarte placuta, o incalzire perfecta de metalcore amestecat cu binecunoscutul sound suedez.


O scurta pauza de 10 minute, dupa care au intrat Amon Amarth. Pe panoul gigantic, a aparut coperta ultimului album, intitulat With Oden On Our Side. Un intro scurt, dupa care scandinavii au urcat pe scena. Am asteptat sa vad pe scena vikingi, sabii si alte nebunii, precum show-ul de la Wacken. Acest lucru nu s-a intamplat, poate si datorita faptului ca formatia nu a fost cap de afis. In fine, recuzita de scena a fost destul de limitata, insa acest lucru nu i-a impiedicat pe suedezi sa ofere un show de exceptie.

Concertul a fost practic, doar pentru cunoscatori..majoritatea publicului venit pentru Dimmu Borgir a preferat sa stea afara la o bere sau pur si simplu la o barfa (cum se intampla de altfel si pe la noi). Cei care au ramas, au inceput sa ofere pumni prin toate partile, lucru ce a deranjat o mare parte din "fanatici".


Amon Amarth au oferit playlist format numai din hituri. Piese de pe ultimul album (Cry Of The Black Birds, Asator, Runes to My Memory), precum si hit-urile Fate of Norns, Death in Fire sau In Pursuit of Vikings). Publicul a reactionat foarte bine la fiecare piesa cantata. La capitolul sunet si lumini, nu am ce sa comentez..nota 10 si sper sa vad asa ceva si in Romania. Am impresia ca Johan Hegg a fost destul de extenuat si nu ma refer la vocea sa, ci pur si simplu la prestatia scenica.


Am vrut sa vad acel headbanging sincronizat, insa din pacate oboseala din timpul turneului si-a facut simtita prezenta. In concluzie, la capitolul muzica, Amon Amarth au oferit un show extraordinar si chiar sper sa ii vad si pe meleagurile noastre pentru ca sunt convins ca publicul roman ar reactiona mult mai bine.

Si uite cum dupa Amon Amarth, sala s-a umplut instant. Dupa o pauza de 30 de minute, din boxele prezente in stanga si dreapta scenei, se aude un pasaj orchestral morbid, tipic Dimmu Borgir. Pe panou apare un soare in flacari, dupa care pe scena isi fac aparitia cei doi "preoti" prezenti si in ultimul videoclip al norvegienilor. Primul membru Dimmu Borgir care si-a facut aparitia pe scena, a fost Tony Laureano (faimosul tobar Nile).


Imediat publicul a inceput sa strige Dimmu Borgir. Dupa cateva secunde, sala a explodat la auzul primelor note din Progenies of the Great Apocalypse. Cel mai impresionant moment din tot show-ul (dupa parerea mea) a fost filmul conceput special pentru acest turneu. Pe panou, trupa a proiectat cateva scurt-metraje bazate pe povestea albumului In Sorte Diaboli. Formatia a purtat aproape aceleasi costume prezente in ultimul clip, mai putin Shagrath care nu cred ca era in stare sa se deplaseze cu 20 de kilograme dupa el. Dimmu Borgir au depasit statutul de trupa "trv"..ei sunt mai degraba un produs.

Un produs foarte bun, pentru ca trupa stie foarte bine ce inseamna imagine. Ca show, nu cred ca am ce sa le reprosez..trupa a cantat foarte corect, fara greseli, exact cum ii sta bine unei formatii profesioniste.


A fost si un moment mai special si anume 2 piese de pe Stormblast, moment in care panoul a prezentat imagini din perioada veche Dimmu Borgir (adica tepi, cruci intoarse, sange, etc). In rest, piese de pe In Sorte Diaboli (The Serpentine Offering, The Conspiracy Unfolds, The Sacrilegious Scorn) precum si compozitii vechi (Spellbound By The Devil, Mourning Palace, Puritania, Kings of The Carnival Creation). M-a amuzat momentul in care Shagrath a spus "This song is dedicated for all the laides out here". O replica interesanta, insa fanii vechiului Dimmu cred ca ar avea ceva de comentat.

In fine, prezenta scenica a fost la inaltime, chiar daca nu am inteles cum poate Vortex sa cante la bass, in timp ce il invarte de 10 ori pe minut. Un mare respect pentru Silenoz..devotamentul sau pentru muzica este perfect vizibil pe scena. Un plus si pentru Tony Laureano, chiar daca stilul trupei nu ii permite o complexitate asemanatoare cu Nile. Cat despre Shagrath, raman la parerea ca este unul din cel mai buni lideri de trupa (mentionez ca Dimmu Borgir nu sunt printre preferatii mei).


Este genul de om care stie foarte bine ce inseamna munca de muzician si frontman. In concluzie, concertul Dimmu Borgir a fost o experienta interesanta si cu siguranta fanii infocati au plecat foarte multumiti. La capitolul trupe, lumini si sunet nu exista loc de comentarii. Cat despre organizatori si securitate, asta este cu totul alta poveste. Pentru mine, Ungaria este un taram mort in care nu voi calca in viitorul apropiat. Oricum, intotdeauna exista Cehia.:)

Fane

Galerie Foto : Dimmu Borgir si Amon Amarth la Budapesta (17.10.07)

Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter

Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!

Ne gasesti si pe Instagram