Fenomenul Dimmu Borgir, sau despre eleganta contradictiei care distruge (Concurs Ost Fest)

de Simona Cretu

Fenomenul Dimmu Borgir, sau despre eleganta contradictiei care distruge (Concurs Ost Fest)


Te ameninta, dar iti intra sub piele. Te deruteaza. Acum este deasupra ta, dar peste o secunda il simti sub limba. Numele lui este distrugere. Efectul sau este eliberarea. Acesta este Dimmu Borgir: gigantul care te copleseste printr-un perpetuu gest al contradictiei in care trupa s-a exersat inca de la lansarea sa la incepul anilor 1990.

Irezistibila indecenta a celor de la Dimmu Borgir consta in faptul ca nicaieri in piesele lor nu exista nici cea mai mica urma de masura. Ruperile de ritm pentru care song-urile trupei sunt atat de renumite, strania, dar eleganta sinteza dintre simfonicitatea lor si elementele tipice ale stilului black metal, violenta chitarelor dublata de stridenta vocilor, rapiditatea tobelor punctata de mereu surprinzatoarele clape si viori care, parca, fac liniste intr-o ploaie de srapnele – acestea sunt coordonatele care jaloneaza amprenta sonora a gigantului.

O amprenta care, suprapusa pe masca fizica si pe mereu spectaculoasele coregrafii ale trupei, te fac sa te intrebi daca, prins in transa headbanging-ului, te afli, de fapt, in fata scenei sau in fata unor transee de unde artistii se pregatesc sa te execute. Ciudat, ai venit acolo de buna voie, ca si cum ai fi complice cu propria ta apocalipsa. Ciudat ca, totusi, nu iti mai pasa: ai fost deja absorbit in exercitiul contradictiei si al lipsei de masura. Dimmu Borgir a triumfat din nou peste o mare de plete si de maini, peste o mare de entuziasm.

Dar mesajul transmis de Dimmu Borgir este, mai presus de orice, intregit de versurile tenebroase ale pieselor. Distructia, revolta, intunericul, cultul zeitatilor obscure, acestea sunt cateva dintre temele perene ale versurilor. Desi ele sunt perfect coerente in ceea ce priveste finalitatea mesajul transmis, contradictia se manifesta si aici. Nu mai spun de lipsa de masura a imaginilor coplesitoare pe care le creeaza. Cred ca nimic nu este mai exemplar pentru a ilustra caracterul contradictoriu al fenomenului Dimmu decat versurile din Puritania: acestea nu socheaza doar prin simplitate (destul de atipic pentru Dimmu), ci si prin felul in care sunt contrapuse, culminand catre bine stiutul deznodamant apoteotic, „Earth successfully erased”.




Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter

Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!


Ne gasesti si pe Instagram


Concerte recomandate: