A durat mai mult de trei ani pentru ca acest album sa iasa la suprafata. Lasand deoparte razboiul declaratiilor, bisericutele, sufletele frumoase sau subiectul muzicanti/lautari, Dordeduh au subliniat nu de putine ori separarea stilistica de Negura Bunget, demontand astfel asteptarile conform carora ce va insemna Dar de Duh va fi automat o continuare a lui OM.
Orientarile muzicale ale lui Hupogrammos s-au schimbat, aparitia proiectului Sunset In The 12th House schitand in paralel un punct sensibil pentru muzica post-rock sau sonoritatile Dead Can Dance. Viziunea spirituala a continuat intr-o maniera naturala, Dar De Duh prezentand un concept liric cu teme similare de cele prezentate in perioada Negura Bunget, lucru oarecum inevitabil avand in vedere ca ambele trupe isi au sursele de inspiratie in acelasi univers licric.
Albumul este unul complex, munca din ultimii ani s-a materializat intr-un disc cu o durata impresionanta ce adaposteste un amalgam de idei si teme muzicale ale caror schimbari si treceri din tema in tema devin usor de neinteles pentru cineva care nu are o rabdare suficienta pentru a aprofunda materialul. Unele teme poate nu au sens, alte idei par cumva 'extreme' in raport cu asteptarile publicului, cert e ca acest album necesita atentie din partea ascultatorului, fie ca parerea finala va fi una pozitiva sau negativa. In niciun caz nu este un disc accesibil.
Nu este nicidecum o continuare a lui OM, asa cum multi si-au dorit. Este un disc in care predomina muzica metal transpusa prin elemente de post-rock, neo-folk, black metal sau prog rock. Unele elemente sunt, poate, exagerate. Interesanta este prezentarea temelor folclorice, din nou un subiect delicat unde totul depinde strict de parerea si preferintele ascultatorului. Dorinta de a insista pe complexitatea muzicala isi pierde pe alocuri impactul, insistenta pe nonconventional lasa ocazional ascultatorul 'in ceata' iar sentimentul ca 'e altceva' este dat probabil de auditia a mai multor teme care in mod normal nu s-ar alatura. Asta nu inseamna ca e un album prost...realitatea e ca s-a dorit un disc care sa continue viziunea muzicala a lui Hupogrammos, nu neaparat a numelui Negura Bunget ci pur si simplu o calatorie personala a acestuia.
Muzical da, este o calatorie interesanta pe parcursul caruia ne este prezentat un sir de stiluri muzicale unde este foarte usor sa ne pierdem...daca este 'o ratacire' placuta sau nu, depinde strict de ascultator. Ironic sau nu, Dojana mi se pare cea mai accesibila piesa de pe album si astfel o decizie rationala pentru un videoclip, mai ales in contextul in care mesajul si imaginea transmit elemente spirituale puternice.
Luat ca atare, Dar De Duh este unul din cele mai complexe si dificile albume metal lansate in Romania...si unul din cele mai riscante. Asta nu face decat sa trezeasca acel sentiment de curiozitate atat de necesar in ziua de azi pentru a descoperi lucruri noi.
Luat ca intreg, complexitatea sa poate deveni foarte usor sufocanta. La fel si introducerea unor momente muzicale poate prea 'extreme' in raport cu tema generala a albumului. Totusi, ofera o identitate formatiei Dordeduh si probabil ca in momentul in care Negura Bunget va lansa un nou disc se va pune capat unei mult discutate si inutile comparatii si se vor urma drumuri diferite din toate punctele de vedere.
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
