Dream Theater - Black Clouds And Silver Linings

Trupa a fost infiintata in 1985 la Berklee College of Music din Boston de John Myung, John Petrucci and Mike Portnoy sub numele de Majesty. Cand prin ’92 au facut furori cu piesa „Pull Me Under” de pe albumul „Images and Words”, pe mine nu m-au dat pe spate. Nu-mi placea nici vocea lui James LaBrie, nici piesele complexe, pline de elemente foarte tehnice si solo-uri de virtuozitate. Totul imi suna a demonstratie, usor a circ si fara sens. Bun, dati drumul la injuraturi.

Premergator albumului de debut si-au schimbat numele in Dream Theater fiindca o formatie din Las Vegas functiona deja sub numele de Majesty si i-a amenintat cu proces. Formula formatiei s-a modificat pe parcurs. Primul solist vocal, Chris Collins a fost inlocuit cu Charlie Dominici apoi de la al doilea lor album cu James LaBrie sosit din formatia Glam Metal White Rose. La clape Kevin Moore a fost schimbat de Derek Sherinian si din 1997 formula formatiei s-a stabilizat prin venirea lui Jordan Rudess.

Mie imi place cel mai simplist, cel mai direct si mai Metal album al lor, de multi hulitul „Train of Thoughts” din 2003 si doua din bootleg-urile oficiale, „The Number of the Beast” din 2005 si „Dark Side of the Moon” din 2006, primul contine cover-uri Iron Maiden, al doilea este re-interpretarea albumului genial al celor din Pink Floyd.
Albumele lor sunt destul de diferite chiar daca la baza toate sunt un Rock Progresiv, influentele majore fiind King Crimson si Rush. La presiunea casei de discuri EastWest pe albumul „Falling Into Infinity” a fost adus ca producator fabricantul de slagare americane Desmond Child (co-autorul primului mare succes Bon Jovi „You Give Love a Bad Name" si omul din spatele multor alte succese de top de la Aerosmith sau KISS la Cher si Ricky Martin). Piesa „You Not Me” a fost o incercare de a penetra radiourile comerciale, tot albumul fiind impins spre o zona mai „usoara” si trupa a fost refuzata sa scoata un disc dublu ce ajungea la 140 de minute.

„Scenes from a Memory” din 1999 este un disc conceptual complex, „Six Degrees of Inner Turbulence” din 2002 este un material colorat pe care influentele Progresive si cele din Metal se combina impecabil, pe „Octavarium” din 2005 stilul formatiei se cristalizeaza, se aseaza pe acest fagas intre Rockul Progresiv traditional si combinatia de elementele din Metal-ul modern. Formatia ajunge la maturitate.
Toti membrii formatiei sunt foarte activi si implicati si in alte proiecte, trebuie amintit macar proiectul Liquid Tension Experiment in care alaturi de Mike Portnoy, Jordan Rudess si John Petrucci este implicat basistul din King Crimson Tony Levin.

„Black Clouds & Silver Linings” este al 10-lea album al formatiei si a fost lansat pe 23 iunie, saptamana aceasta ajungand in fruntea clasamentului Billboard la sectiunea albume Hard Rock surclasand coloana sonora a filmului „Transformers: Revenge Of The Fallen” si albumul Chickenfoot.

„A Nightmare to Remember” are nu mai putin de 16 minute, deschide albumul intr-un ton sumbru ce aminteste de Black Sabbath, chitara vine cu riff-uri in forta, toba loveste in forta si suna plin. Pasajele de Metal sunt incheiate intr-un ton ce aminteste de momentele bune ale celor din Queensryche si trupa trece in zona Rush cu o alunecare eleganta si bine legata. De remarcat soloul de clape al lui Jordan Rudess si tonurile colorate folosite. Dupa solo-urile intercalate de clape si chitara, revine Metal-ul in forta, colorat cu pasaje Hard si ruperi cu clapa. Ascultand si re-ascultand tot discul, este piesa care mi-a placut cel mai mult, este foarte dinamica, pasajele sunt bine legate, are coerenta si nerv, nu exista timpi morti.

„A Rite of Passage" are doar 8 minute jumatate, este o alta compozitie semnata de John Petrucci, are nervul care le cam lipseste in ultima vreme celor din Queensryche, combina cursiv riff-urile Metal cu un refren gras, melodios si orchestrat mai amplu. Interventiile lui Jordan Rudess amintesc ca ton si partitura de Deep Purple si perioada „Perfect Strangers”. Alternanta pasajelor in forta cu cele de natura mai progresiva si Hard au dinamica si Jordan Rudess iar are un solo schizofrenic cu tonuri dementiale.

„Wither" este o piesa lirica de 5 minute si jumatate, probabil compusa sub deviza „radio friendly”. Viorile ingroasa refrenul, in centru este vocea lui James LaBrie, orchestratia este discreta. Nu este o piesa rea, dar nici ceva deosebit, iesit din comun, „respecta” reteta traditionala.

„The Shattered Fortress” este partea finala a suitei „Twelve Steps” inceputa cu primele trei parti in „The Glass Prison" pe albumul „Six Degrees of Inner Turbulence” urmat de „This Dying Soul" pe „Train of Thought”, „The Root of All Evil" pe „Octavarium” si „Repentance" de pe anteriorul material „Systematic Chaos”.

Piesa are aproape 13 minute si este impartita pe 3 subcapitole, „Restraint", „Receive" si „Responsible" si este o compozitie Mike Portnoy. Este tot o piesa dinamica avand in centru elementele de Hard si Heavy colorate cu momentele Progresive, riff-urile sunt moderne, groase, clapa are acel iz Deep Purple, dar si „scaparile” avangardiste si tonurile futuristice. Dialogul chitara/clapa are cursivitate, schimbarile de ritm si teme curg constructiv, momentele de acalmie sunt alternate cu exploziile zgomotoase. John Petrucci trece din pasajele de solo traditionale la abordari moderne si in forta a la Dimebag cu multa usurinta.

„The Best of Times” este o piesa semnata tot de bateristul Mike Portnoy, o compozitie lirica ce sare de 13 minute. Este o piesa frumoasa, are cateva rasturnari in forta ce ii confera si dinamica, sa nu credeti ca am ceva cu piesele lente, dar parca nici aceasta melodie nu convinge foarte tare, in ciuda intinderii sale este destul de comerciala, nota dramatica si refrenul in crescendo si „luminos” se completeaza placut, dar…cam atat.

„The Count of Tuscany" este compusa de John Petrucci si cu cele aproape 20 de minute ale sale este cea mai lunga piesa de pe album. Incepe tot in nota lirica si cu un solo de chitara, apoi trec intr-o tema ce aminteste din nou de canadienii de la Rush, o constructie progresiva zemoasa, clapa si chitara se completeaza armonios, toba si basul constituie un fundament ritmic solid si colorat. Combinatia dintre pasajele moderne si traditionale, alternanta momentelor sumbre cu pasaje mai luminoase, mai melodice, au devenit caracteristice formatiei, uneori devin usor previzibile, uneori mai lasa usor un gust de calcul matematic si nu neaparat de inspiratie artistica, dar de multe ori executiile de virtuozitate si unele solo-uri sau solutii inspirate reusesc sa atenueze acest sentiment si sa salveze imaginea de ansamblu. Piesa este rupta cu un pasaj aerisit ce aminteste putin de Pink Floyd-ul din ultima perioada si momentul de respiro cu pasajul de trecere acustica rezolva frumos si aceasta piesa.

„Black Clouds & Silver Linings” este un disc de calitate avant toate elementele pentru care Dream Theater sunt iubiti si apreciati. Discul a fost produs de Mike Portnoy si John Petrucci si mixat de Paul Northfield, omul care a lucrat si cu Rush, Queensryche, Asia, Ozzy Osbourne, Alice Cooper, si Suicidal Tendencies.
Albumul a fost lansat in format de CD simplu, vinil dublu si Editie Speciala cu 3 discuri.

Discul doi contine 6 coveruri dintre care 2 sunt instrumentale (King Crimson „Larks'' Tongues in Aspic, Part Two" si Dixie Dregs „Odyssey”), mi-a placut mult „Stargezer”-ul celor din Rainbow si „To Tame A Land” al celor de la Iron Maiden si mai este o piesa a formatiei Zebra („Take Your Fingers From My Hair") si un colaj Queen.
Discul trei contine variantele instrumentale si pe alocuri modificate ale celor 6 piese ale noului material.

Cronica postata de brushvox pe Blogul sau pe METALHEAD

Puteti vedea toate blogurile rockerilor aici: METALHEAD Blogs . Daca aveti cont pe METALHEAD puteti sa scrieti si voi in blogurile voastre. Materialele de calitate vor fi publicate pe zona oficiala de Cronici De Albume, Cronici De Concerte sau Articole !

Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter

Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!

Ne gasesti si pe Instagram