Mai jos va prezentam un articol adaugat de ghostofperdition cu ajutorul tool-ului de Citizen Journalism oferit gratuit de METALHEAD. Scrie si tu !
Dream Theater este una dintre formatiile mele de suflet a carei activitate o urmaresc cu sufletul la gura incepand cu 4 iulie 2002. La aflarea vestii ca Mike Portnoy a decis sa plece din trupa am incercat un sentiment tare anapoda si amar care nu imi da pace nici in prezent. Am fost foarte curios sa urmaresc reactiile fanilor la aceasta veste si m-am bucurat sa citesc mesaje de incurajare si suport pentru ambele parti implicate.
Dar sunt si exceptii. Pe un site romanesc cu orientare rock am vazut declaratii cum ar fi: „cea mai buna miscare din ultimii 15 ani a trupei, felicitari!”, „Auzi la el uzura pe care i-a provocat-o mashina, de parca nu el o conducea” (cat de usor se scuipa pe eforturile uriase ale lui Mike) sau „daca nu scot si magneti de frigider cu ocazia asta, n-au facut nimic...” Pe acelasi site am fost curios sa citesc cronicile ultimelor albume scoase de americani: Train Of Thought, Octavarium, Systematic Chaos si Black Clouds & Silver Linings. Tonul general este unul foarte negativ, ideea principala fiind ca Dream Theater este o trupa care nu mai inseamna mare lucru in muzica rock.
Ce am sesizat in aceste cronici este nu critica in sine, cu care pot fi de acord in ultima instanta. Modul in care se analizeaza este unul rautacios care te face pe tine, ca fan al discurilor mentionate, sa te simti jenat de acest lucru. Pana si discul bonus cu cover-uri din editia deluxe a albumului Black Clouds & Silver Linings este vazut ca o incercare disperata a trupei de a mai vinde ceva.
Cand orice om care gandeste logic isi da seama ca acele bonus-uri sunt inregistrate pentru fani, din respect si dragoste pentru ei. Dar in acest caz se pune raul in fata, caci e mai usor sa distrugi decat sa construiesti. Mai mult, reactiile la aceste cronici depasesc orice limita a bunului simt. Iata, de exemplu: „numa fraierii ii mai asculta si le cumpara albumele”. Se felicita unii pe altii ca nu le mai place Dream Theater. Accept o critica pertinenta, argumentata, chiar daca contrara a ceea ce cred eu. Dar asemenea comentarii jignitoare la adresa celor care inca sustin Dream Theater nu au ce cauta la masa dezbaterilor civilizate.
Bun. Acum ne intoarcem la plecarea lui Portnoy din trupa.
In primul interviu dat de Mike dupa parasirea formatiei, acesta arata un lucru pe care fanii adevarati ai trupei il stiu de mult. Munca lui in formatie era una titanica. Tot ce tinea de official bootlegs, setlisturi in concert, discuri bonus si editii deluxe ale albumelor, de o mare parte din compozitiile si productiile muzicale, era munca lui. Din aceste motive, va fi si foarte greu de inlocuit.
Timp de 20 de ani Portnoy a muncit ca un robot, fara pauza, pentru ca trupa sa mearga bine, dar si fanii sa fie multumiti ca se face indeajuns pentru ei. Colectia Official Bootlegs contine o gramada de raritati de valoare printre care si concertul de la Bucuresti, pe DVD. Dar se pare ca toate aceste eforturi ale lui Mike nu au fost suficiente pentru unii care acum, la plecarea lui din formatie, dand dovada de o ipocrizie rara, se bucura. Sunt convins ca acesti atacatori inca asculta cu placere unele albume ale lor, de aici si ipocrizia. Insa cea mai patetica modalitate ca ei sa iasa din anonimat este sa se opuna curentului general de opinie, care, in acest caz, este unul de suport si dragoste pentru Mike si Dream Theater.
Detractorilor nerecunoscatori pentru eforturile pe care Mike Portnoy le-a facut pentru ca ei sa fie fericiti le dedic versuri scrise chiar de Mike pe exact aceasta tema, in piesa Never Enough:
„Sacrifice my life
Neglect my kids and wife
All for you to be happy
All those sleepless nights
And countless fights to give you more.
...I can only take so much of your ungrateful ways
Everything is never enough”.
Ca incheiere, multumesc lui Mike Portnoy pentru muzica geniala facuta cadou cu atata generozitate. Pentru mine si cel mai mic fragment din sacrificiul lui este de ajuns.
Respect.
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
