Va prezentam mai jos cronica albumului de debut semnat Dwarf Planet, Richie Pony. Multumim utilizatorului METALHEAD care a scris si uploadat prin serviciul Citizen Journalism
Mai multe detalii gasiti pe pagina dedicata de:
Nota: Toate partile clean ale acestui album au fost cantate de Zareh Ara (bass/voce) si nu de Fane, asa cum s-a inteles in cronica de mai jos. Vom lasa textul in original insa va rugam sa tineti cont de aceasta notare pentru a marca contributia de drept a fiecarui membru Dwarf Planet.
Dwarf Planet este o trupa de metal romaneasca ce de doi ani incearca sa lanseze primul album. Multi dintre noi nu cred ca realizeaza ce inseamna cu adevarat un album. Pentru unii e doar 100 de mb pe harddisk, pentru altii e o recenzie de 10 cuvinte, dar pentru artist, de cele mai multe ori, inseamna un pas imens si o mare parte din viata, personalitatea si creativitatea sa. Acest lucru devine din ce in ce mai valabil cu cat faima artistului este mai mica.
Privind ultimul album al lui Ozzy, a fost ceva scos repede pe piata (trei luni), lucrat cu producatorul si nu aducea nimic nou in afara de componenta care a cantat (nu compus) pe disc. Nu cred ca a avut absolut nicio problema in lansarea celui de-al 11-lea produs pe piata. Insa, privind, prin contrast, la scena metal si hard rock romaneasca: nu exista sustinerea unei case de discuri, studio-urile sunt relativ scumpe si rare, producatori nu exista, echipamentul trebuie cumparat de artist si altele. Nu spun ca sunt o autoritate in materie, dar din cate am auzit in interviuri si din cate am vazut (ce-i drept, de undeva dintr-o parte)
Astfel, realizarea unui album devine, pentru o trupa romaneasca de heavy metal, o realizare monumentala. Dwarf Planet nu numai ca reusesc sa-si lanseze primul disc, dar are si o productie fenomenala pentru un debut nu numai autohton, ci si strain. Astfel, doresc sa felicit grupul si pe chitaristul Alex Dragomir in special, pentru reusita.
Bun, sa trecem la album. Vreau inainte de toate sa spun ca nu ma intereseaza ca pe album canta Fane, Gigel, Maricica sau Iisus Hristos; eu am dreptul la opinie si mi-o voi exprima. Acest lucru se va aplica atat pentru lucrurile negative cat si pozitive pe care le voi spune in cronica. Nu trebuie luat personal, nici de Buvnitz, nici cititori. Ok, acum ca am clarificat asta, putem incepe pe bune.
Albumul, Richie Pony, debuteaza cu piesa Guardian’s Game, absolut perfecta pentru deschiderea discului: are un riff catchy si un break de tobe nebun. Raman placut impresionat de talentele vocale ale lui Buvnitz atat pe clean, cat si pe „aggressive mode”. Insa, remarc similaritatile stilului sau cu cel al lui Phil Anselmo de la Pantera; probabil si de-asta proiectul Domination suna atat de bine. Structural, piesa e solida, are si un bridge melodic. Cred ca este cu usurinta, melodia mea preferata de pe disc.
Urmeaza Love Song, care suna bine instrumental, dar nu ma pot declara fan al vocii lui Fane pe partea „What is going on in this world...” Imi aduce aminte de Adi Despot; maybe it’s just me... Rock & Roll e foarte saltareata, dar pacat ca refrenul la jumatate de tempo strica flow-ul. A Social Misunderstanding, dupa cum ii spune si titlul, reprezinta un fel de manifest al trupei la adresa starii societatii moderne: o sclavie a mintii, ingradita de discutii fara rost si propaganda media. Good one, guys!
Metal Head este o piesa ciudatica, astfel incat nu prea stiu ce sa cred despre ea. Instrumental, e ca lumea, dar versurile imi provoaca aceasta stare de incertitudine. Iarasi, vocea pe clean a lui Fane de pe strofe nu prea ma incanta, dar nu-i nimic. Masca de broasca este singura piesa in romana de pe album. Nu imi cauzeaza vreun sentiment puternic, doar de dat cu capul de pereti, dar toate piesele de pana acum au avut efectul asta. Desi, acum incep sa mai ciulesc urechile la tobar, si trebuie sa spun, Mirel Cristea este un monstru-tobar. Nu stiu din ce laborator sovietic secret l-au luat Dwarf Planet, dar omul asta face super-treaba, kudos si 10!
Piesa Aquatic debuteaza cu un intro de... umm... sunete de vreo 2 minute (cam lung si anost, dupa parerea mea) si intra intr-un experiment vocal interesant. Fane canta pe clean un set de versuri, iar pe agresiv, in acelasi timp, canta un alt set de versuri. E ca lumea si da un feeling epic deasupra riffului incet de doom aproape. Revenind un pic la tobe, as fi preferat ca snare-ul sa fi fost mixat un pic mai in fata, parca nu se aude prea bine pe o buna parte din disc. In rest, toate componentele setului se aud perfect. To Ride Eyes mi se pare ca are cel mai bun dialog clean/agresiv de pe tot discul, in special cu refrenul „Circle with circle you grow high / You talk about another dimension / I talk about this f*****g creation”. A Future Dwarf Planet trece fara sa-mi dau seama, fara sa-mi lase o impresie de durata. Piesa Richie Pony’s Last Show care inchide albumul ma lasa un pic incert, pentru ca desi, per total nu prea imi place, partea cu „Overload” e absolut geniala si perfecta pentru pletoseala.
Si astfel se incheie albumul de debut Dwarf Planet. Sunt un fan al finish-urilor mari, dar evident ca fiecare artist are dreptul sa termine discul cum au ei chef. Fiindca am fost un pic tras de urechi in ultima recenzie ca nu am dat suficienta atentie tutoror instrumentelor, voi vorbi un pic despre fiecare membru al formatiei in parte. Fane este un vocalist bun, nu incape indoiala, dar, in opinia mea de ne-vocalist, mai trebuie lucrat la partea clean; pe partea agresiva, da dovada de mult feeling si de putere. Basistul Zareh Aha nu iese in fata deloc pe nicio piesa, dar e clar ca fara instrumentul sau, piesele n-ar avea aceeasi forta. Chitaristul Alex Dragomir, pe langa faptul ca e un producator foarte bun, e si un chitarist cu niste riffuri de-a dreptul geniale: sunt originale si puternice, iar partile lui de clean au un aer aproape jazzy (in special pe A Social Misunderstanding).
A fost apostrofat pe site ca nu face solo-uri si aceasta a fost si reactia mea initiala, dar stiti ce? Omul are dreptul sa se manifeste muzical pe instrumentul sau cum are chef. Doar pentru ca n-are solo-uri nu inseamna ca e mai rau sau n-are aceeasi expresivitate. Ati fi preferat ca riffurile sa fie neglijate, dar sa aibe solo-uri? E o chestie pura de preferinta, si Alex a dovedit ca e un instrumentist foarte capabil prin partile sale ritmice, asa ca, in final, eu nu simt ca lipseste ceva. In fine, bateristul Mirel Cristea da dovada de niste super-abilitati, asa ca il mai felicit inca o data. Pe langa faptul ca este priceput cu toba mare, mai abuzeaza si ride-ul in moduri nebanuite.
Pentru a conclude, Richie Pony este un album bun, modern, dur, imbina atat parti agresive cat si melodice, insa suna prea brut, dar pentru orice debut este asa: 75% din sunetul trupei este acolo, mai trebuie doar finisat. Din punct de vedere al versurilor, imaginii si compozitiei trupei, imi aduc aminte de Faith No More: sunt diversi si ciudati. Insa, debutul lor pare mai mult ca The Real Thing de la ei – e un pic experimental, dar tot metal e in cea mai mare parte. Felicitari, baieti, sper sa va prind live si la mai mare, sa va mearga cariera si sa mai lansati albume!
ShiverMeSideways
In doar 24 de ore de la lansare, Richie Pony, primul album semnat de formatia Dwarf Planet, a fost downloadat de peste 1000 de ori (doar in varianta MP3), inregistrand si cateva sute de accesari pentru formatul WAW. Albumul poate fi in continuare downloadat gratuit, in format WAW si MP3, accesand link-ul de mai jos:
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
