Interviu cu EAGLES

17 Ianuarie 2008 Morrison

Interviu cu EAGLES

Formatia americana Eagles au lansat anul trecut, dupa foarte multi ani de pauza, un nou material de studio - albumul Long Road Out Of Eden. Don Henley a vorbit despre acest disc intr-un interviu acordat jurnalistului Nicky Horne.

Nicky Horne: De ce a durat atat de mult?

Don Henley: Pai, din mai multe motive Daca iti amintesti, am fost despartiti 14 ani, asa ca astfel se explica perioada asta...

NH: Bine, si altceva?

DH: Suntem iar impreuna de 13 ani. Dupa cum zic mereu, cand aveam douazeci de ani si eram concentrati asupra propriilor persoane asa cum sunt tinerii de 20 de ani, cand nu aveam familii de care sa avem grija copii, scoala si alte de-astea, puteam petrece mai mult timp... Ne gandeam doar la compus si la fete.


Asa ca faceam un album mult mai repede. Cu toate ca niciodata nu am fost... Adica, mereu am fost mai degraba testoase decat iepuri atunci cand a venit vorba de facut albume. Fiecare album in parte al anilor `70 a fost realizat intr-o perioada lunga de timp. Si chiar incercam sa facem un album. Vorbim despre asta inca din 1994, insa nu am mers mai departe. In primul rand, am avut ceva probleme personale si a trebuit sa trecem peste ele. A trebuit sa schimbam componenta.

Abia dupa ce am trecut peste toate astea, lucrurile au inceput sa se miste cu adevarat, mai ales odata cu venirea unui muzician extraordinar Steuart Smith, care a fost un adevarat catalizator pentru trupa asta atunci cand vine vorba de creativitate si versatilitate si de aprins o scanteie. Cea mai mare parte a albumului a fost facuta in ultimii doi ani. Am inceput mai devreme, insa majoritatea...

Partea leului din acest album a fost facuta in 2006, 2007. Stii ca am fost mereu foarte meticulosi atunci cand a venit vorba de punerea la punct a lucrurilor. L-am pus cap la cap si am fost foarte atenti la asta. Intotdeauna ne-am aflat in turneu, si nu ne-am priceput niciodata sa scriem, sa compunem si sa concertam in acelasi timp.

Dupa fiecare turneu, trebuia sa mergem acasa, sa ne vedem familiile si am avut o multime de piedici unele bune, altele rele. Am scos-o in cele din urma la capat. Nu ne facem prea multe griji in ceea ce priveste timpul pe care l-am acordat. Suntem bucurosi ca l-am terminat si cred ca acesta este cel mai bun material al nostru.

Este un dublu disc ceea ce nu intentionam, insa cum sunt patru oameni in trupa asta care compun si canta, iar fiecare a dorit sa isi regaseasca munca pe album si poti pune doar 72 de minute de muzica pe un CD fara a pierde din calitate, am facut un dublu-album. La pretul unuia simplu, as spune.

NH: Sa vorbim despre cateva piese, pentru ca am impresia ca daca iei fiecare piesa in parte, alte lucruri ies la suprafata. M-a intrigat modul in care incepe, pentru ca mi se pare... Cea mai tare chestie legata de Eagles este fara indoiala vocea. Modul in care sunetele se imbina este ceva cu totul special. Si pe prima piesa, fara a canta la instrumente, spune-ti: `Ne-am intors. Noi suntem. Asta este sufletul nostru.` Si apoi incepe. Asa vezi lucrurile?

DH: Exact asa. Exact din punctul asta am plecat. A fost un plan pus la cale, o miscare voita din partea noastra. Pentru ca, dupa cum spui, ceea ce ne reprezinta sunt vocile noastre. Pe vremuri, in `70, obisnuiam sa ne incepem spectacolele cu o piesa a cappella. Era un cantec traditional folk intitulat `Come All Ye Fair and Tender Ladies`.


Asa ne incepeam spectacolele. Apoi, la sfarsitul anilor `70, in 1979, 1980, am inregistrat o piesa numita `Seven Bridges Road care nu este o melodie a cappella in sine, insa live o cantam doar cu o chitara. Acum am facut lucru asta intentionat. A fost decizia lui Glenn de a pune asta la inceputul albumului si cred ca a fost o decizie buna. Cantecul ala are chiar o poveste interesanta, daca vrei sa o auzi...

NH: Mm hm.

DH: Ma gandeam sa compun ceva in genul asta. Si nu imi venea nici o idee si rasfoiam Dictionarul Oxford al Poeziei Americane. Si am dat peste un poet de care nu mai auzisem pana atunci si, citindu-i opera, ma gandeam ca este destul de vag si obtuz...

Insa deodata am dat peste o poezie al carei titlu era `An Old-Fashioned Song`. Am citit-o si m-a izbit: `Doamne, as putea face un cantec din asta. As putea sa o pun pe muzica si ar fi o piesa a cappella extraordinara`. Si m-am apucat de ea...

Am inregistrat mai intai partea de armonie ca sa am ce sa le arat. Apoi am cerut acordul tipului. Este un domn mai in varsta, care a fost profesor emerit la Cornell sau poate la Yale nu mai stiu sigur. Traieste si locuieste undeva in New York. Vroiam sa ii cer acordul, asa ca am facut un demo. Am compus toate partile armoniei, i-am trimis-o si mi-a zis: `Cred ca ar fi extraordinar daca ai face asta`. Apoi am aratat-o celorlalti. Eu si Steuart Smith am compus muzica. Am stat in fata unui pian in studio pentru cinci sau sase ore. Mi-am pus in fata poezia si am cantat melodia. Apoi Steuart a compus acordurile. Sper sa fiu considerat co-autor.

L-am sunat apoi pe domnul acela in varsta si i-am zis: `Am inregistrat-o si o vom include intr-un album. Vreau sa va luati un avocat foarte bun pentru a negocia termenii`. Cred ca toata lumea a fost multumita de rezultat. Binenteles, editura cu care lucreaza este reprezentat de una dintre cele mai importante edituri din lume, a retinut o buna parte din veniturile lui insa asa functioneaza sistemul. Oricum, asa am facut cantecul. I-am schimbat apoi titlul in `No More Walks in the Wood` in loc de `An Old-Fashioned Song` - pentru ca aceste cuvinte nu apar nicaieri in

versuri

.

NH: De asemenea, cand am ajuns la ultimele doua piese, este o cum ii zice? Este un tipar in asta, pentru ca se leaga, cred, de impresia pe care o lasa ultimele doua piese se inchide un cerc. Cantecul trei - ` Busy Being Fabulous` - cred ca asta e, m-a facut sa spun atunci cand l-am ascultat: `Ah, cunoscutul vitriol al lui Henley...`

DH: Nu stiu daca... Adica aia este o piesa pe care ar fi putut sa o faca cei de la Stones, iar Mick nu ar fi fost acuzat de `vitriol`. Cred ca este cumva comica. Cred ca este un umor `intepator`.

NH: As vrea sa trecem la una dintre piesele reprezentative ale albumului, scrisa de tine si de Steuart - `Waiting In the Weeds`. Ce ne poti spune despre cantecul asta, pentru ca este o metafora extraordinara. Atat de frumoasa... Crezi ca este vorba de... de impresia `Oh, este Henley, ceva natural, firesc, si toate astea`. Insa realizezi mai apoi ca nu este deloc asa.

DH: Este oarecum, insa este vorba si despre trupa. Este despre perioade si increderea in cicluri si in ordinea fireasca a lucrurilor, si despre a stii cand sa stai, cand sa astepti si cand sa te `bagi`. Este vorba despre speranta ca va veni si timpul tau daca esti rabdator. La asta te referi?

NH: Mm-hm. Mm-hm.

DH: Da, am incredere in cicluri in perioade pe care omul nu le-a distrus si corupt. Iar unul dintre motivele pentru care nu am facut un album pana acum este ca am simtit ca nu este timpul potrivit pentru asta.


Sincronizarea a fost dintotdeauna importanta pentru trupa asta. Muzica a trecut printr-o perioada oribila, cred, si cred ca e mai bine acum, in ultimii doi ani, insa daca scoteam un album in 2000 sau in 2001, 2002, nu stiu unde l-am fi putut incadra sau daca ar fi fost acceptat asa cum este acum. De aceea cred ca este bine ca am asteptat atat de multe sa scoatem discul asta. Acum a fost cel mai potrivit. Cred ca oamenii sunt saturati de ceea ce au fost obligati sa asculte in ultimii ani, cel putin in State. Cred ca acum este timpul potrivit.

Cantecul acela l-am inceput in living-ul meu din Dallas, in iunie sau iulie. Stateam cu chitara si am inceput cu partea corala, iar titlul l-am avut undeva ascuns in minte. L-am pastrat pentru asa ceva si mi-a venit. Am compus ceva foarte bun, cred, din punct de vedere muzical. Steuart m-a ajutat cumva sa pun bucatile cap la cap, lucru la care se pricepe foarte bine. Sunt destul de mandru de piesa aia. Cred ca este unul dintre cele mai bune lucruri la care am participat de foarte multa vreme.

NH: Sincer, chiar ai crezut ca acest album va fi facut? Ca se va inchide un ciclu?

DH: Nu. Nu am crezut. Stiam ca daca ne punem la punct modul de lucru fara a ajunge sa ne omoram unul pe altul, daca vom stabili cum sa lucram din nou impreuna si daca ne doream lucrul asta foarte mult, am putea sa o scoatem la capat. Nu am fost insa sigur. Insa am reusit. Din fericire, am propriul meu studio, Glenn are propriul lui studio, la fel si Timothy si am facut cu schimbul. Am folosit toate studiourile.

eaglesAm inregistrat cate ceva chiar intr-un studio din Dallas, asa ca nu am fost nevoit sa stau departe de copiii mei. Imi este destul de greu sa vin in LA pentru inregistrari si sa nu imi mai vad copiii pentru cateva saptamani. Mie imi este cel mai greu, pentru ca ceilalti ajung in cele din urma acasa si dorm in paturile lor. Eu insa trebuie sa calatoresc. Insa am muncit... Au fost momente in care toata trupa era in studio, insa cel mai adesea eram echipe de catre doi sau trei. Si fiecare am contribuit la intreg.

NH: Spui de fapt: `Ne intelegem perfect din toate punctele de vedere`.

DH: Pai, eu si Glenn suntem ca fratii. Suntem foarte apropiati, insa nu ne intelegem mereu. Si fiecare care are rude, stie cum stau lucrurile cu familia. Trupa asta este precum o familie, in care ne certam si ne incaieram. Insa peste toate, suntem foarte uniti datorita lucrurilor prin care am trecut si a ceea ce am realizat. Nu cadem de acord cu multe lucruri de pe acest album pana in ultima secunda, pana in ultima zi si chiar mai departe... Insa este normal... Cu totii avem vederi mai largi...

Avem o idee despre ceea ce este esential si intelegem ca trupa asta este peste particularitatile fiecarui individ din care este compusa, si ca putem sa avem propriile pareri, insa ansamblul este mai important Eu si Glenn cantam impreuna pe doua cantece de pe acest disc si am compus mai multe...

NH: Hai sa vorbim despre piesa principala a acestei opere si cred ca am putea vorbi despre ea ore intregi. Este o lucrare fascinanta. O aventura epica. Si incepe intr-un mod familiar Eagles in zona consacrata de Eagles. Vezi desertul, palmierii, insa apoi realizezi ca nu este Mojave.

DH: Nu, nu mai este vorba despre desertul american.

NH: Mda. Apoi te poarta intr-o calatorie incredibila, infastisata in imagini complexe, cu versuri marete in America lui Bush.

DH: Da. Multumesc.

NH: Este..., cred, de departe, cea mai buna piesa realizata de Eagles vreodata.

DH: Chiar? Multumesc. Ne-a luat mult timp sa terminam acea piesa. Cred ca am inceput-o in urma cu trei ani. Aveam stabilit titlul. In primul rand, vreau sa vorbesc despre partea instrumentala a cantecului... Cred ca versurile o reprezinta, si, in plus, am experimentat si din punct de vedere muzical si am folosit niste instrumente cu care nu am mai lucrat si pe care nu visam sa le folosim vreodata.


Este un instrument afgan caruia ii zice duduk, care scoate un sunet ciudat. Mai este un instrument indian nu amer-indian, ci din Asia, numit sarangi. Aceste doua instrumente ofera acestei piese savoare, textura. Cred ca sarangi-ul este folosit si pe `Waiting In The Weeds`. Piesa in sine este in mod evident, este despre razboiul din Iraq.

Ne-am simtit obligati, ca si alti artisti contemporani, sa ne spunem parerea, pentru ca afecteaza vietile tuturor. Au fost sapte ani de poveste in Statele Unite de cand administratia Bush a venit la putere. Si a devenit si mai incredibil din 11 septembrie 2001. Am simtit nevoia sa spunem ceva. Cantecul asta a fost inspirat de un articol pe care l-am citit intr-o revista. Sa spun din care anume?

NH: Mm-hm.

DH: Ok. O revista care imi place foarte mult numita Harper, aici in America. Nu are foarte multi cititori, nu este foarte populara, insa mie imi place enorm. Am citit un articol in revista asta despre o zona situata in sudul Bagdadului, care a fost o zona foarte irigata, pana cand Saddam Hussein a secat-o. Este cuprinsa intre Tigru si Eufrat si a fost candva un teritoriu foarte fertil.

Cercetatorii biblici... nu sunt o persoana foarte religioasa in sens traditional, insa privesc lucrurile dintr-o perspectiva istorica, iar ceea ce voi spune este strict dintr-o perspectiva istorica, nu una religioasa. Cercetatorii au aflat ca Gradina Edenului despre care se vorbeste in Bibilie a fost aici in aceasta zona fertila plina de verdeata din sudul Bagdadului, dintre Tigru si Eufrat.

NH: Mm-hm.

DH: Deci, articolul sustine ca petrolul aflat in Iraq provine din masa carbonizata, fosilizata a plantelor si animalelor care existau in aceasta zona. Ideea centrala a acestui articol era aceea ca atunci cand iti conduci masina de teren pe vreo autostrada din America, consumi benzina ce provine din petrolul iraqian si cel putin metaforic arzi Gradina Edenului. Acest lucru are tot felul de implicatii, pe care poti sa le extrapolezi intregii planete.

De aici titlul piesei. Binenteles, mesajul cantecului este ca nu ar fi trebuit sa ne ducem in Iraq si ca ne va lua foarte mult timp sa iesim de acolo, odata ajunsi. Nu exista o solutie simpla, usoara fata de cum am putea iesi de acolo cu finete sau demnitate. Va fi dificil. Alt sens este acela ca, desi am ajuns pe luna si am gasit leacuri pentru tot felul de boli canceroase si avem internet si toate aceste minuni ale secolului 20 si 21, suntem in continuare din anumite puncte de vedere la fel de necivilizati ca acum 2000 de ani.

NH: Mm-hm.

DH: Asta este drumul cel lung. Este drumul lung spre iluminarea si civilizarea rasei umane. Acestea sunt temele principale...

NH: Putem sa revenim la `Business As Usual`? Si apoi trecem la

DH: Da.

NH: Un alt Henley.... Esti bine?

DH: Da

NH: OK. O alta tinta abordata si in trecut consumerismul, cel putin aparent.

DH: Nu sunt fan al marilor corporatii, din cauza a ceea ce fac planetei. Asa poate parea cel putin inconsecvent si eventual ipocrit, tinand cont de anumite decizii de afaceri pe care le-am luat in ultimul timp. Insa putem sa privim lucrurile astea din puncte diferite de vedere. Poate fi vorba despre America marilor corporatii, poate fi despre industria muzicala.


Poate fi... din nou, o referire la administratia Bush, pentru ca a ingaduit mai mult decat orice alta administratie dinaintea ei, chiar mai mult decat administratia Reagan marilor companii sa se implice si sa hotarasca in politica, sa se intalneasca cu vice-presedintele Cheney si sa puna vulpea pe post de paznic la gaini. Acesta este principalul mesaj in acea piesa.

NH: Cine este El Jefe?

DH: Presedintele.

NH: Aa, el este? Pentru ca am cautat pe internet si nu am gasit nimic.

DH: Inseamna in spaniola `seful`.

NH: Uh-huh. Asa e. Scuze.

DH: Intotdeauna punem cate ceva in spaniola in piesele noastre. Am avut `colitas` in `Hotel California`.

NH: ` But it's a soul-sucking, soul-sucking...` Cred ca repetati asta de sase ori...

DH: Da. Este o piesa soul si am vrut sa avem cuvantul `soul` in el. Este una dintre cele mai funky piese pe care lea-m facut vreodata. Imi place la nebunie din punct de vedere muzical. Steuart si cu mine am pus la punct muzica. Intotdeauna am spus ca vreau sa compun un cantec cu mesaj social pe care sa poti dansa si cred ca asta se apropie cel mai mult de ideea unei melodii funky, de care sa te bucuri, insa care sa aiba si un anumit mesaj in acelasi timp.

NH: ` It's Your World Now` - stiu ca a fost compusa de Glenn.

DH: Da.

NH: `Este lumea voastra, folositi-va timpul bine, implicati-va in ceva bun, lasati ceva bun in urma. cortina cade, asa trebuie sa fie, este lumea voastra acum`... este un fel de revenire la inceputul albumului si adauga lamuriri intregului continut. Poate fi insa si `Acesta este albumul nostru. S-ar putea sa nu mai apara un alt album Eagles. Este lumea voastra acum`. Poate fi si asta o interpretare?

DH: Este un inteles secundar. Mesajul principal este pentru toti copiii. `Predau torta`. Este ultima piesa... transmit mesajul lumii. Cred ca acestea sunt cele mai bune doua versuri de pe tot albumul - `Be part of something good, leave something good behind`. Daca ar exista vreun mesaj pe care sa il trasmitem fanilor nostri si copiilor nostri, acesta ar fi. Si da facand un pas mai departe, din punctul de vedere al unei trupe, acesta este probabil cantecul lebedei.


Este timpul sa predam torta unor muzicieni mai tineri. Copiii nostrii baiatul meu, care are noua ani, devine un tobosar din ce in ce mai bun. Fiul lui Glenn canta la chitara. Asa ca... cine stie? Daca va exista o industrie muzicala pana atunci, pana cand vor creste suficient... Cred insa ca piesa asta este perfecta pentru final din foarte multe puncte de vedere. Are flerul ala de `mariachi`. Sotia lui Glenn este jumatate hispanica, asa ca aceasta este un punct de legatura cu oamenii ei si cu cei de o etnie cu ea. Trimite de asemenea la `Tequila Sunrise` si la o parte din trecutul nostru, apoi la Califonia de Sud influentata, binenteles, de spanioli din punct de vedere cultural.

Cred ca albumul, cu cat il asculti mai mult... La prima vedere pare cumva imprastiat. Unul dintre motivele pentru care avem doua discuri este ca am vrut sa puenm toate cantecele de dragoste pe primul si toate cele politice pe al doilea. A fost imposibil insa, asa ca... Este insa un fir ce le parcurge si care inchide un cerc, asa cum zici tu. Cred ca se incheie intr-o nota foarte optimista.

DH: Ca sa fiu sincer, nu as spune ca totul a fost vindecat. Nu as spune ca totul este iertat si ca totul este roz. Insa pot spune ca am invatat cum sa lucram la asta. Intotdeauna a existat galagie in acest grup. Dintotdeauna, incepand cu prima zi. Si a devenit atat de rau la sfarsitul anilor `70, incat ne-am despartit. Ne-am reunit in `94 si nici de atunci nu a fost totul perfect. Insa, asa cum am spus mai devreme, am avut multe urcusuri si coborasuri care ne-au invatat sa acceptam ca asa stau lucrurile.

Nu va fi niciodata o calatorie lipsita de peripetii. Si nu ne afecteaza atat de mult din punct de vedere emotional incat sa nu putem dormi noaptea sau sa nu ne mai putem suporta. Stim cum sa nu ne lasam afectati. Stim cine suntem. Ne cunoastem unul pe altul ca pe propriile noastre buzunare si stim la ce sa ne asteptam. Au fost momente in ultimele doua luni in care imi venea sa omor pe cineva. Insa, stiam in acelasi timp ca va veni o vreme cand va fi totul bine si voi trece peste.

NH: Crezi ca si ei ar fi vrut sa te omoare?

DH: Poate. Si pot sa o recunoasca. Insa am invatat sa facem fata situatiei. Am obtinut inca doua lucruri pe care nu le aveam si anume perspectiva si recunostinta. Si cred ca toti suntem constienti de cat de norocosi suntem ca nici unul dintre noi nu a murit si ca suntem una dintre cele mai cautate trupe pentru concerte din lume. Presupun ca toti suntem un pic surprinsi de cat de bine a fost primit albumul si ca am reusit sa trecem peste greutati si sa il terminam. Compusul si cantecele sunt mai importante pentru noi decat oricare dintre diferentele personale.

Cred ca am fost capabili sa slujim aceste cantece, acest material si sa facem ceea ce a fost mai bine pentru album. Acest disc nu a iesit exact asa cum vroiam. Nu a iesit exact asa cum isi dorea Glenn sau oricine altcineva din trupa. Insa s-a dovedit mult mai bun decat credeam si decat ma asteptam.

Interviu obtinut via Universal Records Romania via Bestmusic.ro


Concerte recomandate: