ENDSTILLE si AKRAL NECROSIS in Fabrica: 100% extrem!

de Buvnitz

ENDSTILLE si AKRAL NECROSIS in Fabrica: 100% extrem!


Pentru cei interesati de metalul extrem , dar nu numai, si care din diverse motive pe data de 27 aprilie au lipsit din Fabrica sa se stie ca au ratat atat unul dintre cele mai reusite evenimente extreme din acest an cat si sansa de a vedea la lucru una dintre cele mai bune formatii pe felie de la noi din tara.

Desi la doar o zi dupa concertul Asphyx din capitala , cu un public cvasi-lesinat atat de caldura de peste zi cat si de experienta de cu o zi in urma, cu mici dificultati in organizare - mai exact in timing, in jurul orei 21:00 pe scena a urcat Akral Necrosis. Trupa in sine nu e o necunoscuta pentru amatorii de black metal sau vecinatati stilistice, asa cum nu e nici pentru mine, dar vazand prestatia pe care numita trupa a oferit-o in seara respectiva mi-am dat seama de un lucru care venind peste nemultumirile mele legate de scena romaneasca de metal, m-a umplut de bucurie: nu toate trupele de la noi bat pasul pe loc.

Dupa cum s-a anuntat, Akral Necrosis a profitat de ocazia de a deschide un concert de calibrul Endstille pentru a-si lansa oficial primul album , Pandemic Dominion. Desi familiarizat cu mare parte din materialul in curs de lansare, cateva aspecte care tin exclusiv de prestatiile live m-au surprins deosebit de placut. Pentru cine nu stie , formatia Akral Necrosis a trecut prin cateva schimbari de componenta, din motive care nu m-au interesat niciodata si care au intarziat mult lansarea acestui album aparut practic cu doi ani mai tarziu, dar care au adus cateva plusuri evidente. Le vom puncta cu puncte.

Primul si cel mai important lucru,asupra caruia voi insista cel mai mult, e acela ca a generaliza sintagma "basul si cu toba mare" asa cum e ea prezentata in binecunoscuta piesa omonima a nu-mai-putin cunoscutei formatii muzicale Vita De Vie e o tampenie. Primul lucru care m-a izbit la prestatia Akral a fost impecabila corelare intre cele doua, si nu la viteza comoda a groove-ului sau mai stiu eu ce stil care te omoara cu mixerul si cu down-tunningul ca sa-ti distraga atentia de la lipsa de inspiratie si dezinteresul total pentru muzica al prestatorului, ci pe fundal de blast-beats si aglomerare infernala de riffuri, solouri si voce. E cat se poate de evident ca tobarul e om serios si nu spun asta pentru ca il cunosc, din simplul motiv ca nu-l cunosc, doar ca obisnuit fiind sa bat salile de concerte cu frenezie si cu disperare, aproape, in cautare de semnale ca avem metal in tara, mi-am facut un obicei din a-mi nota mental "graficele" pe care evolueaza formatiile care ma intereseaza. Ca veni vorba si ca sa evitam eventuale dispute semantice, sa stabilim din capul locului ca pentru membrul Romanian Thrash Metal Club care sunt, cuvantul evolutie poate avea valente total diferite fata de ale unui fan Amorphis, sa zicem, in sensul ca pentru mine trupa aia involueaza constant de la Karelian Isthmus incoace.

Dar ne lungim in loc sa ne vedem de ale noastre. Pe scurt, eu ii multumesc atat omului asta de la Akral cat si lui Septimiu de la Spectral pentru a fi fost unii din primii de pe la noi care au avut curajul sa treaca pe blast-beats in conditiile in care pe zona dadeai cu tunul si nu ieseau la suprafata decat saci de pedale cand venea vorba de viteza si sar la ce-mi place mie mai mult si anume ca Akral are basist thrasher. Nimeni altul decat Misu de la MG42 si Snapjaw, un individ cu basul crescut parca din el , pasionat de instrumentul lui si pentru care bancul despre basisti, cum ca sunt chitaristi ratati e doar un banc. Iti face bine sa-l vezi pe scena. Energie, headbang, strambaturi si gesturi la granita obscenului, tipul e exemplul perfect pentru trupetele de concert prin excelenta si un sut in dosul celor care apreciaza posturile imobilo-martialo-visatoare atat de des intalnite printre cei care incurca black-metalul cu nush ce doom goth in care s-a amestecat umpic de black ca sa mascheze inabilitatile tehnice sau lipsa de inspiratie si e perechea perfecta pentru Octav, un vocalist la fel de expresiv si care nu se limiteaza la a isi indrepta degetele raschirate in sus in timpul vreunui urlet trist, ba chiar gesticuleaza furios. Oamenii sunt rock'n'roll, ce sa mai.

N-am ocupat sfarsitul ultimului paragraf cu cateva genuri muzicale degeaba, sa stiti, pentru ca intentionez sa trec la genul prestat si chiar trec. Stilul Akral are un evident aspect black metal, dar melanjul reprezentat de stilul lor e ceva mai complex. Eu il vad ca pe un blackened death/thrash destul de reusit dar care pacatuieste prin repetitivitate. Pe cand black metalul standard isi permite sa faca din leit-motivul obsesiv un punct forte, un gen bazat mai putin pe atmosfera, cum e genul akral, si mai mult pe impact si eliberare de energie ar trebui sa fie expus prin piese mai scurte sau daca conceptul piesei necesita ceva mai mult timp pentru a putea fi exploatat la maxim, prin concentrarea mai degraba pe pasaje de building-up decat pe clasica alternanta bridge/chorus sau pe impartirea piesei pe capitole.

Oricum, dincolo de acest aspect, destul de important din moment ce poate afecta placerea ascultarii, genul Akral e unul exotic la noi in tara asa ca eu unul incerc sa ma bucur de ce am si sa vad partea plina a paharului: avem trupe care prin extrem inteleg mai mult decat aspectul sonor si abordeaza sintagma dincolo de aceasta, direct in estetica ei, prin versuri, atitudine, si alternanta de elemente muzicale specifice, avem trupe care reusesc prin propriile posibilitati sa editeze materiale de calitate si nu in ultimul rand, avem trupe care vor ceva de la ele insele.

As putea sa ma dau un interesant si sa inchei capitolul Akral Necrosis cu un citat din booklet-ul CD-ului, si anume "To tame the beast, one must first accept it" , dar pentru ca sunt un tip mai egoist o sa zic doar: ce inseamna dom'le sa ai basist thrasher!

Despre Endstille si stilul lor de tanc ramas fara obuze si care trebuie sa-si foloseasca senilele ca sa-si indeplineasca scopul, nu sunt multe de spus, dar in schimb se pot spune cateva chestii despre ce inseamna ei live. Cand a inceput concertul m-am enervat. Se auzea bine dar foarte incet si l-am cautat din priviri pe Fane. Surpriza, trupa venise cu sunetistul ei. Putin contrariat, l-am urmarit o vreme sa vad ce are de gand sa faca. Nu statea. Se plimba pe la boxe, se intorcea, mai butona ceva, ce sa mai, in decurs de doua piese, treaba nu numai ca bubuia dar se auzea si impecabil. Neamt. Decat sa vaduveasca publicul pe parcursul intregului concert de deliciile unei auditii premium si-a asumat injuraturile timp de 10 minute constient de laudele binemeritate care aveau sa vina.

Trupa in sine mi-a parut destul de dezamagita atat de prestatia publicului cat si de densitatea de rocker pe metru patrat dar si-a vazut de treaba. Setlistul nu a fost axat, asa cum ma asteptam eu, pe tocaturile specifice genului lor de baza cu blast si tremolo pana iti sangereaza urechile ci pe compozitii mai degraba brute decat brutale, dar care se potrivesc mult mai bine intr-o sala in care atmosfera trebuie incinsa. Tempourile clasice care amintesc de Hellhammer, Venom si Darkthrone timpurii, sangele baut si scuipat in public, recuzita de cadavru dezgropat dupa o vreme, un vocal energic si destul de vorbaret pentru un om care trebuie sa se agite in fata unora care stau, au facut in cele din urma atmosfera sa devina una apropiata de ce ar trebui.

Una peste alta, concertul a fost mai reusit decat te-ai astepta, intr-o tara in care rockerul strange bani de Vama in loc de bani de concert si in care black metal inseamna altceva cu sunet de black metal, iar eu sunt destul de multumit ca am fost in stare sa ii fac fata dupa concertul Asphyx. Totusi, in ceea ce ma priveste, asta e doar meritul trupelor care si-au asumat riscurile si si-au vazut de treaba cu seriozitate si profesionalism trecand peste suferintele personale, un lucru care ar trebui luat aminte si aprofundat de catre toti rockstarii care stramba din nas ca n-au lume la concert in conditiile in care cand aveau se purtau la fel.

Traian Popescu - Romanian Thrash Metal Club



Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: bit.ly/METALHEAD-Newsletter

Concerte recomandate:






Like us on Facebook