Ensiferum - One Man Army - Review

de Cristi Nedelcu

Ensiferum - One Man Army  - Review


Dintre albumele lansate pana acum anul acesta precum si dintre cele ce urmeaza sa fie lansate, One Man Army de la Ensiferum se numara printre materialele discografice pe care le asteptam cu nerabdare. Viking/Folk Metalul mi s-a parut intotdeauna un gen muzical care ofera posibilitatea de a experimenta muzical in diferite directii.

Ce pot spune despre cel de al 6-lea album Ensiferum? Pai in primul rand One Man Army trateaza in continuare laitmotivul prezent in creatia muzicala a finlandezilor. Este o oda adusa razboiului, eroismului si tragediei caracteristice acestuia. Cover-ul albumului infatiseaza un berseker, luptator ce a jurat credinta totala lui Odin, care se pregateste sa dea lovitura finala unui inamic. Logo-ul trupei este plasat peste inamic, ceea ce implica faptul ca este total irelevanta identitatea acestuia.

Poze Poze pentru articole - ensiferum

Ca o imagine holistica albumul mi se pare mai dur, mai brutal, in comparatie cu fostele materiale discografice Ensiferum. Piesa care deschide albumul, March of War, poate fi definita foarte simplu ca fiind linistea dinaintea furtunii. O data cu Axe of Judgement, incepe lupta. "Slay them!/ Beheaded them!..This is war!/So make them suffer!" Iar vocea lui Petri impreuna cu instrumental rapid si agresiv transmit exact acelasi mesaj.

Heathen Horde e o piesa care pare a fi o invocatie catre catre zei si catre razboinicii cazuti. Elementele corale precum si integrarea unui vechi poem nordic care este recitat in limba arhaica a vikingilor potenteaza si mai mult caracterul invocativ al piesei.

Piesa urmatoare, One Man Army prezinta efectul acestei invocatii. Prezinta exact portretul unui Berseker, care este defapt un "One Man Army".You call it cruelty/ I call it strength/ I am cursed to be/ A one man Army/ You call me inhumane/ I call this life regained/ I am blessed to be/ A one man Army.

Burden of the Fallen poate fi considerat un interludiu, e piesa care ar putea insoti imaginea dezolanta a finalului unei batalii.

Worrior Without a War mi se pare cea mai complexa piesa de pe One Man Army, atat din punct de vedere instrumenta cat si ca lirica. Este practic un concept filosofic, este dilema eroului care cauta un rost in a trai sau a muri. A muri in lupta este eroic, dar daca acest lucru nu se intampla, ai pentru ce trai? What are you more afraid to find,/Something to live or something to die for?/ In the end, how will you fall?/ As a hero or a warrior without a war?. Vocea lui Petri, corul si instrumentalul completeaza perfect mesajul piesei.

Cry For The Earth Bound este deschisa de un veritabil cor gregorian, iar vocea "harsh" a lui Petri alterneaza cu acest cor. E o piesa cu accente religioase, iar partea care este cantata de o voce feminia aduce aminte de celebrele Valkyrii care iau spiritul celui cazut spre al duce in Valhalla.

Two of Spades este o piesa care suna foarte bine, e 'catchy', dar sincer nu prea inteleg ce cauta in povestea albumului, pentru ca pana acum, One Man Army a relevat destinul unui erou. Chiar si instrumental are unele parti care nu sunt in consonanta cu restul albumului. La un moment dat se pot auzi si unele influente western. Versurile sunt de factura sex, drugs and rock'n'roll exprimate in maniera folk/viking metal. I go all the way/ Night and day/ Women, booze and money/...When I woke up this morning/Everything was clear/ Besides my head/ Who is the lady in my bed?

My Ancestors' Blood e piesa care spune povestea stramosilor, care plange destinul mailor vikingi acuzand indirect crestinatatea pentru decaderea acestora. Rains came over to the north,/ Floods of lies to drown the old gods,/ A storm rose within the hearts of the enslaved,/ Ode for my ancestors' blood.

Descendants, Defiance, Domination ar trebui sa fie piesa care inchide albumul. Deschide calea sperantei, a sperantei ca "From the ashes of the ancient blood and wisdom/ The children of thunder will rise again". Pana si partile instrumentale dau senzatia de continuare, de faptul ca ceea ce s-a intamplat vikingilor a fost un accident si ca acestia for renaste din cenusa. Partile de clean si de growl sunt alese foarte bine pentru versurile acestei piese.

Ultima piesa, Neito Pohjolan pare o piesa traditionala finlandeza care mie personal nu imi transmite nimic special, sau cel putin nimic care sa aiba legatura cu restul albumului, cel putin din punct de vedere muzical. Ar fi trebuit aleasa tot o compozitie asemanatoare piesei de deschidere sau asemanatoare cu Burden of The Fallen. Mi se pare mai lipsita de inspiratie chiar decat Two of Spades, mai ales ca a fost aleasa ca piesa de inchidere a unui album epic. O idee mai multa agresivitate ar fi ajutat probabil.

Per total, e un album care merita ascultat, e un album puterenic, filosofic pe alocuri. Cred ca i-as da un 8,5 din cauza neinspiratiei de a schimba total tematica liricii cu "Two of Spades" si pentru ca Neito Pohjolan face de asemenea nota discordanta din punct de vedere instrumental mai ales.



Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter

Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!


Ne gasesti si pe Instagram


Concerte recomandate: