Povestea de la concertul Bob Dylan continua, doar ca de aceasta data nu a mai contat ca mare parte din public nu a stiut piesele in cauza ci doar ca pe scena amplasata in incinta stadionului Iolanda Balas s-au aflat doi artisti extraordinari, Eric Clapton si Steve Winwood.
Daca stam si judecam putin, a fost mai mult concertul lui Steve Winwood caci artistul Clapton s-a simtit mult mai bine in postura de simplu chitarist, Winwood fiind deseori scos la inaintare pentru partile de voce, chitara si orga. Si pe buna dreptate, omul are o voce extraordinara. Abilitatea de instrumentist este incontestabila, jur ca in anumite pasaje acea orga aducea perfect aminte de The Doors.
La fel bag mana-n foc ca mai mult de jumatate din public habar n-avea cine e Winwood, omul alaturi de care Clapton a dat nastere grupului Blind Faith, omul alaturi de care s-a creat un minunat DVD in 2008.
Si pentru ca povestea a fost deja spusa, trec direct la fapte si va spun ca seara de 11 iunie a fost o trecere in istorie a muzicii blues, in cea mai pura forma a sa, incepand de la Voodoo Chile, Blind Faith, Traffic si terminand cu un Cocaine, de fapt o mare doza de improvizatie unde Clapton a dovedit de ce inca din anii 70/80 reuseste sa stranga un intreg stadion chiar si fara abordarea unei muzici de masa, caci sa fim sinceri, muzica blues nu e chiar cel mai accesibil stil.
Nici nu a fost un concert la care se poate dansa, ba chiar mai multi batrani au adormit pe scaun, caci nu degeaba au platit la zona VIP.
Foarte important a fost ca s-a pastrat acea esenta pura de blues, placerea de a canta si mai ales de a improviza. Unde mai pui ca demult nu am mai auzit un sunet atat de bun la un concert din Romania.
Nu s-a tinut cont de 'hituri', s-a cantat exact ceea ce s-a vrut si totul a fost prezentat exact asa cum sta bine unui astfel de eveniment. Cine a stiut pentru ce vine nu cred ca a fost dezamagit.
Cinste basistului, cinste inregii trupe, cinste lui Clapton ca a refuzat comunicarea exagerata cu publicul, cinste lui Winwood pentru talentul sau si pana la urma cinste celor de la D&D pentru ocazia de a vedea acesti muzicieni pe o scena din Romania.
Parti amuzante? Publicul 'cunoscator' de la zona VIP s-a trezit cu aplauze frenetice doar la acordurile pieselor Layla si Cocaine (si acolo doar cand a inceput vocea). Undeva, de pe laterala si din spate zonei VIP, oamenii aplaudau entuziasmati fiecare piesa, fiecare nota. Contrast bun as putea spune.
In orice caz, parerea despre 'ascultatorii' snobi ramane total neschimbata. La fel cum stiu ca au existat acei cateva mii de oameni pentru care Eric Clapton a fost un vis devenit realitate.
Finalul a fost destul de ciudat as putea spune. Odata incheiata ultima piesa, Winwood ii face semn lui Clapton sa ramana pe scena pentru un ultim semn de multumire publicului. Clapton se uita, usor amuzat la Winwood, si paraseste scena.
Un lucru nu am inteles insa. Din ce am auzit, Domnul Clapton are o problema cu fotografii si poate acesta a fost motivul pentru care organizatorii au permis celor din presa circa doua piese la care s-a putut poza de la mijlocul stadionului (nu ca a ajutat foarte mult).
In acest context, de ce oameni aflati in sectorul VIP se plimbau lejer prin fata scenei cu camere HD si aparate cu obiectiv detasabil? E doar o intrebare.
Gizas
O galerie foto (updatata) a concertului sustinut de Eric Clapton la Bucuresti, pe Stadionul Iolanda Balas Soter, poate fi accesata pe METALHEAD folosind link-ul de mai jos:
Filmari de la concert gasiti pe METALHEAD aici:
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
