Ma simt mandra ca Romania exista, de cativa ani, pe harta muzicii. Imi aduc aminte ca in anii ''90, tata aproape ca dansa frenetic de fiecare data cand punea mana pe un disc de la Musea ori Repertoire, casele de discuri din afara calate pe reculturalizarea entuziasmului muzical cu esente tari. Si m-a dus, la vremea aceea, la Jethro Tull sau Yes, asa ca am prins devreme gustul sentimentului incredibil pe care il resimti vazand idolii la cativa metri de tine.
De curand, am fost la Guns''n Roses, AC\\DC, Iron Maiden, Ozzy si am trait unele dintre cele mai frumoase experiente urland toate versurile pe langa halbe de bere. Trupa Europe ocupa in pasiunea mea de audiofil antrenat un loc special: in ziua in care m-am nascut eu, ai mei au primit unul dintre primele lor discuri din afara, The final Countdown. Si de atunci, titlul si melodia au capatat incarcaturi metaforice diverse. Am invatat versurile lor, intai pe bajbaite, fara sa stiu sa le pot citi ori scrie, iar dupa ceva vreme, uitandu-ma la desene pe Cartoon ( caruia, pe atunci, ii statea bine nedublat), am invatat primele constructii in engleza pe care sa le inteleg si sa le utilizez, datorita formatiei Europe.
M-am bucurat enorm cand s-au reunit si astept minunea si pentru Marillion, alaturi de Fish sau Zeppelin, cu toate ca ipoteza pare de domeniul lui Stephen King. Totusi, cine ar fi zis in ''92 ca va reveni Europe in 2003. Si nu oricum. Si-au regasit fortele, am crescut cu ei si isi au locul binemeritat in playlist-ul meu.
Joey Tempest, rock me UP!
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
