Maximum Rock Festival 2014 - Maratonul de toamna (cronica de concert)

Intr-o ultima zi de lucru a saptamanii - vineri, 24 octombrie 2014, am pornit catre Turbohalle - gazda Maximum Rock Festival. Ajuns destul de devreme, m-am intalnit cu prietenii de la NoCity Studio, care faceau ultimile pregatiri pentru DrumStage (voi reveni asupra acestui proiect ceva mai tarziu), iar apoi am dat o prima tura prin sala, vizitand standurile de merchandise (de data asta n-am gasit nimic pe gustul meu, cu toate ca oferta era destul de bogata).

Dupa o scurta asteptare s-au auzit si primele riffuri, iar Neutron a dat startul festivalului. Prestatia lor nu a fost deloc stirbita de faptul ca publicul inca se lasa asteptat, fiind in numar destul de redus la acest moment, iar cei prezenti au avut parte de un recital fara cusur.

Dupa bucuresteni, a fost randul altor conationali sa incalzeasca scena, iar, pentru mine, sa am parte de o prima intalnire cu "I'm The Trip". Trupa vine din Sibiu si propune un rock alternativ, care m-a cucerit destul de usor cu toate ca nu e chiar genul meu favorit, gasca avand toate ingredientele necesare.Nu in ultimul rand, trupa are o basista foarte carismatica - Adi Seven, care pariez ca si-a facut o multime de prieteni noi pe facebook dupa acest concert dinamic.

Prima jumatate a programului a fost completata de Krepuskul, trupa cu o activitate bogata in spate. Recunosc ca nici de data aceasta nu am fost pe aceeasi frecventa cu baietii din Cluj Napoca, insa publicul a rezonat in mod diferit, recitalul lor fiind primit foarte bine de cei prezenti.

O pauza ceva mai lunga ne-a despartit de Threshold - urmatorul nume de pe afis si prima prezenta de peste hotare din programul festivalului. Pentru a mai scurta din asteptare, solistul Damian Wilson a avut un dialog cu rockerii din fata scenei, o interactiune placuta, care si-a atins scopul. Trupa britanica a fost primita foarte bine la Maximum Rock Fest, fapt care nu poate decat sa ma bucure, cu atat mai mult cu cat este vorba despre o formatie se tine de rock de peste 25 de ani !

Indreptandu-ne catre headlinerul serii, a urmat setlistul Tristania, trupa pe care n-o mai vazusem live pana acum. Cu toate ca am prieteni care asculta la greu si ca am vazut fani care le stiau versurile, trebuie sa recunosc faptul ca formatia asta nu prea s-a lipit niciodata de mine si, cu toate ca s-au prezentat rezonabil pe scena din Bucuresti, nici acest contact nu a fost unul demn de a ma face sa-mi reconsider preferintele. Cum-necum, nu pentru mine au venit la Maximum Rock Fest, asa ca, una peste alta, numai de bine.

Inainte de ultima trupa a serii, m-am regasit cu o multime de prieteni care, desi fiind din generatii si cu gusturi muzicale diferite, au venit la Turbohalle manati in principal, de un nume: Evergrey. Heavy metalisti sau chiar deatheri, Evergrey este o trupa care se pare ca ii uneste, rockul progresiv prestat de suedezi avand cautare printre ascultatorii romani, lucru de inteles prin prisma celor noua albume de succes pe care le-au realizat pana acum. Englund & co. au fost si de data aceasta la mare inaltime, incheind prima seara a Maximum Rock Festival intr-un ton extrem de apreciat de cei prezenti.

Va spuneam la inceput despre DrumStage. Proiectul este initiat de NoCity Studio - un studio de inregistrari din Bucuresti care ar trebui sa fie luat in calcul de orice trupa, indiferent de nivel, fiind alegerea potrivita pentru realizarea unui demo live sau chiar a unui album full-length. Ca si anul trecut, responsabilii DrumStage au oferit, in pauzele dintre trupele de la scena principala, o intalnire cu muzicieni indragostiti de tobe. Fie ca vorbim despre tineri la inceput de cariera sau artisti recunoscuti, DrumStage le-a stat tuturor la dispozitie, in cadrul programului avand parte de cateva drum battle-uri si chiar de o serie de demonstratii de virtuozitate.

Din pacate, editia din acest an a stat sub semnul aducerii aminte, fiind dedicata lui RARES BRATU, un tanar baterist, extrem de talentat, care a fost rapus de o boala nemiloasa. Rares a evoluat alaturi de o trupa energica - Wilder, cu care ar fi ajuns, cu siguranta, departe, daca... In memoria sa, prietenii si oamenii care l-au cunoscut si respectat, au initiat un proiect de suflet, prin care se doreste sustinerea unor tineri care sunt la inceput de drum intr-ale tobelor, un prim pas in aceast directie fiind organizarea a doua concerte caritabile, sumele stranse in urma acestor evenimente fiind folosite pentru achizitionarea unui set complet de tobe, care i-a fost oferit lui Gabi Martin, un iubitor al acestui instrument din Baia Mare.

A doua zi de festival a venit cu o surpriza pentru toata lumea, capitala avand parte de o prima ninsoare a acestui sfarsit de an. Ca si autoritatile, recunosc ca am fost luat pe nepregatite de confirmarea prognozei meteo, vazandu-ma nevoit sa-mi las in parcare automobilul neechipat pentru noile conditii de drum, fapt care a condus la ratarea primei trupe din ziua secunda a Maximum Rock Festival - Open Mind.

Ajuns direct in momentul in care pe scena evoluau brasovenii de la Code Red, am avut sansa de a revedea un recital impecabil de death metal, pe cat de brutal, pe-atat de tehnic. Sustinuta de unul dintre cei mai apreciati bateristi ai scenei metal din Romania - Septimiu Harsan, Code Red are toate sansele sa sparga barierele nationale si sa aiba parte de recunoastere internationala in randul amatorilor de gen. Merita!

Dupa obisnuita pauza necesara pentru pregatirea urmatorului act a venit randul Noctiferia sa preia scena. Slovenii propun un metal modern, care n-a reusit sa ma convinga sa-i ascult acasa, dar care n-a sunat rau deloc rau pentru momentul pe care l-au ocupat in program. De ceva mai mult succes au avut parte Elvenking, o gasca de italieni care abordeaza folk-metalul. Desi initial m-a amuzat modul in care membrii trupei erau vopsiti, am putut observa ca publicul i-a luat mult mai in serios decat mine, apreciind din plin ceea ce se intampla pe scena. Inca sunt contrariat in legatura cu treaba asta, un motiv in plus pentru a trece rapid la urmatorul moment.

Daca in prima seara Evergrey a fost numitorul comun pentru majoritatea celor prezenti, in ziua de sambata lucrurile s-au complicat un pic, preferintele impartindu-se intre doua trupe de marca ale metalului suedez: legendele death metal de la Unleashed si unul dintre numele de referinta ale death-ului melodic - Dark Tranquillity.

Cum aceasta a fost si ordinea in care s-a incheiat seara, vorbind despre Unleashed trebuie sa spun ca nu ma asteptam la atata putere de convingere de la aceasta trupa: au sunat excelent, feedback-ul primit de dincolo de gardurile din fata scenei fiind pe masura evolutiei scenice.

Cu aceeasi vechime in metal, insa cu o abordare diferita, Dark Tranquillity a constituit punctul culminant al finalului de festival. Cu toate ca am avut cateva ocazii, dintr-un motiv sau altul, abia la Maximum Rock Festival 2014 am reusit sa vad trupa live pentru prima data, momentul fiind implinirea unui vechi deziderat. La aproape 20 de ani de la prima intalnire cu formatia, prin intermediului excelentului "The Gallery", am gasit o formula care da totul pe scena, cu un Mikael Stanne intr-o dispozitie de zile mari. Fara a putea pune la indoiala profesionalismul si modul in care se prezinta pe scena, pot doar sa remarc faptul ca intreaga trupa s-a aratat incatata de primirea romanilor, evolutia comuniunii dintre public si muzicienii de pe scena ducand la cea mai buna incheiere posibila pentru un asemenea festival.

Am lasat pentru incheiere o serie de considerente legate de festival: inainte de toate, am putut observa (nu numai la Maximum Rock Festival), ca acest gen de evenimente devine, din ce in ce mai mult, un motiv de intalnire pentru rockeri, o parte dintre cei prezenti alegand sa nu fie prezenti in fata scenei, in schimb preferand sa mai schimbe o vorba, doua, cu prieteni vechi iar preturile, cu adevarat accesibile, au facut ca unii consumatori sa traga ceva mai repede pe dreapta, insa - deh, asa-i la rock.

Cu toate ca organizarea a fost, per total, una buna, un aspect caruia i-am dat intotdeauna atentia cuvenita a avut, pe alocuri de suferit: sonorizarea. Avand de-a face cu o locatie destul de mare si in lipsa unui public cu adevarat numeros, sunetul a lasat de dorit, viitoarea editie putand lua in calcul si o alta locatie. Chiar si asa, mai toti cu care am vorbit au avut cuvinte de bine la adresa evenimentului, chiar daca line-up-ul nu s-a ridicat la stacheta stabilita de editia anterioara a festivalului.

Iar, daca Maximum Rock Festival si-a arogat titlul de cel mai important eveniment metalic al toamnei, nu-mi ramane decat sa va reamintesc ca inca mai gasiti bilete la pret redus pentru urmatorul eveniment de calibru - METALHEAD MEETING 2015, din vara anului viitor, care propune, pentru inceput, nume precum Amorphis, The Sirens, Primordial, Antimatter si Triptykon, line-up-ul festivalului urmand a fi completat cu o multime de trupe mari din metal.

De asemenea, METALHEAD MEETING vine cu doua importante concerte de incalzire - SABATON si BEHEMOTH, pentru toate aceste evenimente putand gasi oferte promotionale pe IABILET.RO.

Keep on rockin' ! \m/

Alin Pildner