Hai sa facem un scurt calcul: 160.000 de oameni plecati la mare, 70.000 de oameni la Faith No More in Anglia, cam 3000 in Bucuresti. Si hai sa facem si o scurta introducere: Faith No More este recunoscuta drept una din cele mai influente trupe venite de pe continentul american, fara de care alde grupuri de alternativ si alte genuri aferente nu si-ar fi gasit muza in veci. In mod normal, suficient pentru un sold out nu?
Si pentru ca s-a tot plans lumea de pretul biletului. Acestea sunt preturile! Oriunde te-ai duce la un concert Faith No More in Europa (exceptand festuri) tot de 40 de euro dai la intrare. Si inainte de toate trebuie sa-l felicitam pe Hefe pentru curajul nebunesc de a aduce aceasta trupa in Romania, fapt mentionat chiar de formatie.
Asadar, Faith No More in Romania pentru prima si ultima data, eveniment la care probabil unii nici nu visau. Unii chiar au facut un sacrificiu, foarte multi fiind prezenti din provincie, am vazut chiar oameni veniti tocmai din Timisoara, Baia Mare sau Targu Mures.
Trupele de deschidere au fost alese in asa fel incat sa poata completa un plan muzical destul de variat incepand cu rock pe alocuri experimental (mai nou) si terminand cu ska punk. Trebuie spus ca Luna Amara a avut probabil cel mai tare show din toata cariera. Playlist foarte echilibrat, cu piese de pe noul disc unde se simt influente din partea mai ciudata a rockului si terminand cu vechiile compozitii unde predomina mesajul social, chiar modificat cu 'un presedinte betiv, un prim ministru pitic.'
Ma asteptam ca showul Luna Amara sa sufere mici modificari pentru acest opening act, cert e ca nu ma asteptam la acele insertii surpriza pe noile compozitii, anume pasaje instrumentale foarte profunde, intrand chiar in acea zona Porcupine Tree. Indraznesc sa spun ca Luna Amara a fost trupa perfecta pentru a deschide un astfel de eveniment.
Au urmat Elvis Jackson, am impresia ca pentru a doua oara in Romania dupa un concert in Fire ce a insemnat o adevarata experienta din punct de vedere al prestatiei scenice. Elvis Jackson practica un ska punk, cu accente chiar si pe metal, culminand cu un cover al piesei Raining Blood, semnat Slayer. In acelasi timp, Elvis Jackson a insemnat o demonstratie pentru muzicieni sau mai exact cum ar trebui sa te porti pe scena si o dovada a faptului ca nu trebuie sa ai un renume pe plan local pentru a face atmosfera in adevaratul sens al cuvantului.
Superhicks au continuat in aceeasi maniera, avand si ei o surpriza pentru cei prezenti anume coverul Ace Of Spades. Destul de originala interpretarea rock n roll alaturi de trei trompete. Am inteles ca pentru Superhicks acest concert a marcat si 15 ani de existenta. De subliniat faptul ca majoritatea celor prezenti nu s-au inghesuit in a asista la aceste trei prestatii, fapt ce a devenit deja un lucru obisnuit pe la noi.
Pauza circa 30 de minute, cortine rosii plasate pe intreaga suprafata a scenei, apoi Faith No More imbracati in costume de nunta, total opusul ultimului turneu cand au aparut in imbracaminte parca pentru inmormantare. Ce vreau sa subliniez este ca inceputul a avut foarte multe simboluri, culminand cu prima piesa a serii, un cover dupa Peaches & Herb initulat Reunited. Public usor dezorientat cu aceasta prima compozitie, pusi in tema imediat de From Out Of Nowhere. Un Mike Patton mult mai deschis fata de alte concerte din acest turneu, aparent cunoscator al 'datinilor' nationale: 'Do you know manele?" a fost intrebarea sa inainte de Just a Man.
Multe momente amuzante in timpul concertului, la Evidence Mike a tinut ca cineva sa cante versurile in romana....evident, pauza. Un dialog perfect intre Patton si Roddy Bottum, spre deliciul celor prezenti in sala a caror reactie a fost pe masura in ciuda unui sunet care pe alocuri a lasat de dorit. In sensul ca volumul era tare insa neclar, fapt intalnit si la Motorhead la Romexpo.
Un setlist destul de complet, din care au lipsit totusi Digging The Grave sau The Real Thing. Am avut de audiat totusi Ashes To Ashes, Midlife Crisis, Epic, Last Cup Of Sorrow, Surprise! You're Dead, in total circa 20 de piese incheiate prin bisul din 'copilarie' We Care A Lot.
O prestatie la care n-as fi visat niciodata, o atmosfera perfecta si un Mike Patton exact asa cum este descris in 'legende'. Colegul Morrison spune ca a fost evenimentul anului, unii au contrazis aruncand in stanga si dreapta cu problemele legate de sunet. Cert e ca Faith No More a fost inainte de toate un eveniment si o adevarata lectie de muzica. Uimitor cum piese de acum 20 de ani suna la fel de 'proaspete' si in 2009.
P.S.: In Adevarul scria ca Faith No More au strans 1000 de oameni. Totusi, nici chiar asa..
Gizas
Poze de la concert gasiti pe METALHEAD aici:
Filmari de la concert gasiti in emisiunea numarul 100 a METALHEADTV aici:
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
