METALHEAD MEETING: Reuniunea de 10 ani (cronica de concert)

de Alin Pildner

METALHEAD MEETING: Reuniunea de 10 ani (cronica de concert)


Intalnirea METALHEAD Meeting de la Arenele Romane, de sambata, 27 septembrie 2014, a fost, de fapt, indeplinirea unei promisiuni facute cu multa vreme in urma.


Pe 7 iunie a acestui an, pe scena aceluiasi METALHEAD MEETING, urcau doua nume mari, care au scris numeroase pagini in istoria metalului - Moonspell si Sepultura, secundate de alte trupe care si-au facut loc in sufletele rockerilor de la noi (Arkona, Last Hope, Sincarnate, Diamonds Are Forever si Endsight).


Intalnirea prieteneasca de-atunci se incheia sub auspiciile unei revederi, prilejuite de aniversarea a 10 ani de cand METALHEAD este parte din viata iubitorilor de rock, de cand Emil "Morrison" Ionescu (personaj indragit si hulit deopotriva) si cei care i-au fost alaturi in tot acest timp au accelerat scena metal underground si au facut multe lucruri sa se intample, indiferent daca vrem sau nu sa recunoastem asta.


V-as ruga sa ne intoarcem inapoi in timp, sa ne aducem aminte de serile metal din Viking, din Utopia, de cele peste 10 editii de Bucharest Metal Nights, de jam-session-urile care au dat nastere catorva trupe cu adevarat reusite, de evenimentele care au insufletit o multime de formatii sa mearga inainte, care le-au dat un sens, intr-o perioada in care scena metal underground nu avea coeziunea de astazi. Mare parte dintre ele au luat fiinta sub egida METALHEAD si astazi, la ceas aniversar, cei care le-au infaptuit au in spate o multime de realizari, nu doar o fada trecere a timpului, Morrison & co. avand pe tot parcursul acesta un aliat de nadejde: pe VOI !

Sambata trecuta v-am aniversat in primul rand pe VOI, cei care ne cititi zi de zi, cei care veniti la evenimentele rock, pentru care, nu de putine ori, faceti eforturi considerabile, cei care va alimentati atat de sincer pasiunea si care dati un sens activitatii noastre. Fara VOI, nu doar ca METALHEAD nu ar fi avut 10 ani in spate ci, pur si simplu, nu ar fi existat deloc.

Cu aceste ganduri am pornit sambata - o zi care s-a dovedit a fi mai lunga decat multe altele - catre Arenele Romane din Bucuresti, locul meu favorit de concert.

Ajuns dis-de-dimineata, am luat contact cu o multime de aspecte organizatorice, gasind la fata locului peste 20 de persoane care isi faceau treaba in conformitate cu un plan riguros stabilit. Chiar si asa, cum rareori socoteala de-acasa se pliaza peste cea din targ, defectiunile tehnice ale autocarului cu care urmau sa soseasca o parte dintre trupe au devansat totul, ajungand sa intarzie intreaga desfasurare de forte cu un rezonabil "10 minute".




Cei care au dat startul celei de-a doua editii a METALHEAD MEETING 2014 au fost membrii Tiarra - trupa cu ani buni in spate, consumati pe taramul gothic metal. Combinand rifurile grele cu pasaje melancolice, pe alocuri tenebroase, intr-un mix care incearca sa impace doua fete ale aceleiasi pasiuni pentru muzica, Tiarra a fost apreciata din plin de cei veniti, ce-i drept, in numar restrans, inca de la inceputul evenimentului. Cu toate ca a prezentat un setlist limitat la numai 30 de minute, Tiarra a insemnat o prezenta aparte, fiind singura trupa a serii care a avut o solista, Anda Pomponiu completandu-l armonios pe scena pe Alex "Indianu" Pantea & co.





Pe o vreme excelenta, perfecta pentru un concert outdoor, chiar si pe final de septembrie, au urmat finlandezii de la Profane Omen - trupa care a convins inca de la primul riff, dand dovada de o dinamica extraordinara. Recunosc ca o prima vizionare pe youtube nu ma facuse sa-i tin minte, insa lucrurile au stat cu totul altfel din momentul in care au urcat pe scena. Cu un sunet foarte bine inchegat si debordand de energie, Profane Omen a reprezentat o surpriza extrem de placuta pentru multi dintre cei prezenti. Interpretand un metal curat si foarte energic, cu un solist cu o carisma deosebita, Profane Omen a demonstrat ca sunt o adevarata trupa de live. Cu siguranta vom mai auzi de ei, intrucat e clar ca sunt pusi pe treaba. Un show scurt si la obiect, foarte, foarte convingator.




Primele acordurile ale inserarii au fost date de Bloodway, trupa care face trimitere, in primul rand, la solistul Costin Chioreanu - artist grafic al carui renume a depasit cu mult granitele tarii noastre. Alaturi de Alex Ghita si Mihai Andrei, Costin propune un proiect dark metal interesant si deosebit de dedicat, care beneficiaza deja de o multime de fani. Chiar si asa, tot mi s-a parut un pic ciudat ca m-am intalnit cu persoane care mi-au marturisit ca au venit special pentru Bloodway si nu pentru headlinerii serii, insa, probabil va trebui sa ma obisnuiesc cu treaba asta... Ce-i drept, Chioreanu este un artist care convinge in ceea ce face, indiferent ca vorbim de grafica sau muzica, ecoul trecerii sale artistice nelasandu-se prea mult asteptat. Nu in ultimul rand, apreciez faptul ca Bloodway profita de pe urma oricarui eveniment important, realizand filmari profesionale ale interpretarilor, aspect care nu ar trebui ocolit de nicio trupa participanta, formatia postand deja un clip live de la METALHEAD MEETING.





Am gasit, de asemenea, de apreciat ca organizatorii au realizat un mix al ordinii de intrare pe scena intre trupele straine si cele autohtone, dupa Bloodway venind randul danezilor de la Hatesphere sa preia multimea de la arene. Cu peste 15 ani de activitate in spate, cei cinci metalisti au revenit in Bucuresti dupa ce si anul trecut au fost parte a METALHEAD MEETING, deschizand atunci pentru Hypocrisy. Cu o abordare vocala care a adus aminte, destul de frecvent, de Phil Anselmo, Hatesphere si-a facut foarte bine treaba si cred ca, in primul rand, este o trupa de live, foarte buna la distractie, mai putin potrivita atunci cand vine vorba in a te hotari ce sa asculti acasa.



Inainte de anuntarea headlinerilor am avut parte de o alta prezenta romaneasca, oastea daca a celor de la God fiind cea care a ocupat Arenele... Romane. Trupa formata in urma cu mai bine de 20 de ani, la Iasi, a prins, in ultimii ani parca si mai multa viata, alipirea denumirii "The Barbarian Horde", precum si dezvoltarea show-urilor live, facand ca formatia sa aiba parte de un val nou de fani. Departandu-se simtitor, din punct de vedere muzical, de piesele cu care am luat contact pe "Iconografic", la jumatatea anilor '90, GOD se recomanda a fi, totusi, aceeasi gasca plina de voie buna, de-a dreptul contagioasa, care a reusit sa-si apropie cu usurinta publicul de la METALHEAD MEETING bis. In vesminte traditionale, cu doua bacite sexy, care scuipa flacari (pazite cu strasnicie de bodyguarzi in zale), membrii GOD au facut atmosfera si desi, inevitabil, parerile au fost impartite, trupa a punctat un moment aparte in desfasurarea evenimentului. Din pacate, moldovenii au avut parte de o sonorizare defectuoasa, volumul mult prea ridicat reusind sa strice o buna parte din interpretare. Din cate stiu eu, trupa nu are propriul sunetist si cred ca in aceast sens ar trebui sa faca urmatorul pas, mai ales tinand cont de multitudinea de instrumente de pe scena si directia pe care au ales-o pentru concerte.




Fintroll, metalistii pentru care cel putin jumatate din cei prezenti si-au cumparat bilet, au oferit, de departe, cea mai buna prestatie a serii. Beneficiind de un sunet impecabil, finlandezii care au redimensionat notorietatea folk-metal-ului la nivel international, aflandu-se in plin turneu aniversar al discului "Nattfodd", au cantat toate piesele acestui album, spre incantarea celor prezenti. Fara a ma regasi printre fanii acestei trupe ba, din contra, numarandu-ma printre contestatarii acestui gen, trebuie sa recunosc faptul ca Fintroll au avut un show foarte reusit si, daca nu m-am bucurat cu adevarat de piesele interpretate de simpaticii nordici, cu siguranta m-a bucurat sa vad in jurul meu atat de multi oameni fericiti. Si nici nu era loc de altceva atunci cand ai de-a face cu "Trollhammaren"... Un concert reusit, oferit de niste muzicieni profesionisti, care au interpretat exemplar, si care au avut parte de un public pe masura.




Ultimul act al serii a apartinut uneia dintre trupele mele favorite - Paradise Lost. Cu o istorie impresionanta si o multime de compozitii de referinta, britanicii au oferit un recital sugestiv, care a atins punctele cheie ale carierei lor. Startul a fost dat de "The Enemy" - piesa care a insemnat, cel putin pentru mine - adevarata revenire a trupei la sunete metalice, in 2007. Continuand cu o alta compozitie care-mi place teribil - "So Much Is Lost", despre care am considerat intotdeauna ca ar fi avut parte de succesul meritat daca ar fi fost semnata de Depeche Mode, Paradise Lost a oferit un setlist de peste zece piese, neocolind "As I Die" sau "True Belief" - adevarate pietre de hotar in metalul cu rezonante gotice al anilor '90. "Faith Divides Us - Death Unites Us" demonstreaza din plin ca trupa inca nu si-a spus ultimele cuvinte, cel mai recent album fiind primit foarte bine de catre public, iar "Erased" sau "One Second" sunt adevarate hituri, cu care Paradise Lost or sa poata tina show-uri multi ani de-acum incolo. Marea absenta a fost "The Last Time" insa, drept consolare, am avut parte de "Enchantment", de pe acelasi "Draconian Times". Dincolo de o insiruire de piese remarcabile pentru amatorii genului, prestatia Paradise Lost a lasat destul de mult de dorit: este a cincea oara cand apuc sa-i vad si tot a cincea oara cand intepretarea mult prea plastica imi lasa un gust destul de amar. Ca Nick Holmes nu reuseste intotdeauna sa-si interpreteze cu brio propriile creatii, e lucru stiut, insa lipsa de carisma de care da dovada uneori inrautateste starea de fapt. Un minus l-a constituit si volumul mult prea ridicat la care reponsabilii trupei au ales sa desfasoare concertul, in partea din fata a locatiei fiind, pe alocuri, destul de greu de suportat. Cum-necum, lucrurile s-au corectat in mare parte pe masura desfasurarii setlistului, pe final avand parte de o compozitie demna sa stearga toate neajunsurile - "Say Just Words".

Nu stiu cat succes poate avea incercarea mea de a prezenta un eveniment in care am fost implicat direct, pe mai multe planuri, insa am vazut multi oameni fericiti printre cei peste 2300 de participanti care au venit sa serbeze, alaturi de noi, 10 ani de METALHEAD. N-am vazut cozi la baruri, nici la toalete, cred ca lucrurile au fost destul de in regula sub acest aspect, n-am avut parte de incidente, echipa Blackhawk Security fiind, oricum, pe pozitii, si mai stiu ca s-au vandut destul de multe tricouri si alte produse de merchandise - semn ca sustineti din plin trupele pe care le iubiti. Iar daca lucrurile au stat altfel, nu pot decat sa va rog sa ne impartasiti neajunsurile, pentru a ne asigura ca vor fi corectate.

Ca intotdeauna este loc de mai bine, asta e clar, si cu siguranta ca va fi si mai bine in 2015, cand METALHEAD MEETING va prezenta un line-up de senzatie, AMORPHIS fiind doar primul dintre cei sapte headlineri cu greutate care vor tine afisul celei de-a patra editii a festivalului, care se va desfasura intre 12-14 iunie. Sa nu uitam nici de PRIMORDIAL si TRIPTYKON, trupe de referinta pe nisa muzicala pe care o gestioneaza si nici de celelalte 21 de formatii care inca nu au fost dezvaluite. Veti avea parte de un adevarat maraton metalic, jumatatea lui iunie anuntandu-se a fi evenimentul metal central al anului urmator.

Pana atunci, insa, tinem sa va multumim ca ne-ati fost aproape de-a lungul acestui drum, acesti primi 10 ani neputand fi altfel decat cu adevarat frumosi, intr-o asemenea companie!

Be yourself, by yourself. Stay METALHEAD!

La final, insa NU in ultimul rand, tin sa multumesc tuturor colegilor care reflecta activitatea metal in presa (fie ea online sau scrisa), cei care, de cele mai multe ori, isi impart existenta intre job si participarea la concerte, cu eforturi importante, chiar si financiare. Si chiar daca uneori nu prea e loc de intors in photopit, este foarte important ca suntem din ce in ce mai multi, ca pasiunea pentru rock este mediatizata din ce in ce mai bine, si sper ca viitorul sa ne gaseasca din ce in ce mai uniti. Va multumesc ca ne-ati fost alaturi, si de aceasta data, si ramane sa ne revedem la urmatoarele evenimente marca METALHEAD.
Alin Pildner



O galerie foto realizata de Miluta Flueras si Florin Matinca poate fi urmarita mai jos.


POZE METALHEAD MEETING 2014 bis


Poze Public Metalhead Meeting 2014 bis





Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: bit.ly/METALHEAD-Newsletter

Concerte recomandate:






Like us on Facebook