Tracklist:
Litany I - 7:53
Litany II - 7:06
Litany III - 10:36
Litany IV - 8:13
Litany V - 4:30
Litany VI - 6:16
Categorie: avant-garde. Atat. Are destul metal incat sa stea aicea fara probleme.
Componenta:
John Zorn: Alto Sax, Composer
Joey Baron: Drums
Trevor Dunn: Bass
Ikue Mori: Electronics
Mike Patton: Voice
Jamie Saft: Organ
Martha Cluver: Voice
Abby Fischer: Voice
Kirsten Soller: Voice
Uameni buni... ceea ce avem aicea ocupa locu-ntai, onorific, la capitolu' ,,preferintele mele pe anu' ista", atat pentru ce soi de muzica este, cat si pentru ce descoperire epocala e pentru mine. Nu m-astept sa va placa - din contra - da' ascultati cu mintea deschisa, ca merita. John Zorn e un compozitor precat de prolific, pe atat de ocult si de relativ putin cunoscut in afara sferelor in care se-nvart el, acolitii lui si ascultatorii acestora, desi meritele-i sunt recunoscute, iar Mike Patton, imho, face deliciul productiei prin intreaga sa contributie, urmat indeaproape de saxofonul alto (!!!) al maestrului de origine iudaica.
In fapt, Six Litanies to Heliogabalus ii urmeaza lui Astronome, care-i urmeaza lui Moonchild: Songs Without Words, parte datorita stilului abordat, parte datorita muzicienilor care-au colaborat pentru producerea albuminelor - nucleul fiind, mereu, Zorn/Patton/Dunn, cu prezenta notabila (aici) a lui Ikue Mori. ,,Toate lucrurile placute lui Dumnezeu sunt cate trei."
Cine sa fie acest Heliogabalus, ma-ntrebati? Apai, simplu; un imparat roman din vechime, cunoscut pentru o-ntreaga pleiada de excentricitati si decadente. O bucata muzicala dedicata acestuia n-are cum sa fie decat asa - haotica, extravaganta, simultan chinuita si chinuitoare.; ei, mai adaugati aicea trei nume - Aleister Crowley, Edgard Varèse si Antonin Artaud - , vedeti unde se potrivesc influentele istora si constatati ca aceasta veritabila minune prezinta si o doza vartoasa de complexitate, asa cum ii sade bine lu' nenea Zorn.
Ati auzit dumneavoastra vreodata de solouri de voce? Nu a cappella, nici poveste; nici scatting sau beatboxing. Toate, tavarasi, alaturi de growluri, tanguieli, gafaieli, ragete, mugete si orice alta fatada a ,,cantatului fara cuvinte" mai poate aborda dimonul ista cu chip de om - asta e Litany IV. Alaturi de VI, bucata nu cea mai scurta, dar cea mai intensa, una peste alta, de pe intreg albumul, chestia asta e favorita mea de aici. Mai puneti la socoteala si niste pasaje linistite, inaltatoare, marcate de orga si de corul celor trei gratii mentionate la capitolul ,,componenta", si un bass cu radacini in metale, jazz si funk - si poate-o sa ma-ntelegeti cand o sa-i acord
10/10.
