Full-length, The Ajna Offensive
April 4th, 2007
Genre: Black Metal
1. Penetrations of Darkness 07:19
2. Astral Pandemonium 05:07
3. The Constant Descent of Seraphim 07:37
4. The Illumination of God 06:23
5. Rebirth in the Sterile Triad of Six 05:29
6. Supplication for the Demise of All: Withdrawal into the Lifeless Sanctum 08:51
Total playing time 40:46
Current line-up
M. Hinze - Drums (Ondskapt, Shade of Black)
Teh�m - Vocals, Bass, Guitars (Dodfodd, Shade of Black)
Dupa un EP destul de izbutit in 2005, suedezii se intorc cu un material exceptional. Nu stiu, mi-e greu sa fac clasamente, fiecare album avand ceva-ul sau, dar cu siguranta, asta este unul dintre cele mai bune albume ale anului pentru mine. Si cand spun dintre cele mai bune, l-as plasa sus de tot.
Desi compozitional, albumul este variat, constanta ramane atmosfera. Cu un sunet greu, opresiv, sufocant, cu o atmosfera intunecata, sinistra, abisala, piesele lovesc intens in ascultator. Penetrations of Darkness are un ritm lent pe tobe, cu riff-uri reverberate, cu o voce cavernoasa, inumana, cu un bass greu care intregeste 'intunericul', sfarsind intr-o forma mai aproape de doom. In opozitie, Astral Pandemonium, care este si preferata mea este o revarsare furioasa, blasting-uri, fuzzy riffs, alunecand intr-un pasaj drone salbatic, pentru ca sa revina la furia initiala. A treia piesa imi pare sinistru de majestuoasa, prin folosirea, ce-i drept si a sunetelor de clopot, intr-un ritm mediu dar intens. The Illumination of God (interesant, daca nu distractiv este faptul ca pe m-a si nu numai o sa gasiti Illumination of Job
) este cea mai intensa piesa, parca apogeul albumului, dar tot intr-o maniera crescendo, de la un mid-paced rythm la un blasting rapid spre sfarsitul ei. Si de aici, in ultimele doua piese, chiar daca alternanta slow/mid-paced/fast se pastreaza, intensitatea scade. Nu in sensul unei dezumflari, ci mai repede de deparsirea punctului culminant.
Spuneam in alte locuri despre Dodens Evangelium al celor de la Ondskapt ca este unul dintre cele mai sinistre si malefice albume ascultate, nu intamplator Mortuus, care il are ca tobar pe chiar Hinze de la O, reuseste sa pastreze aceasta nota. Atentie, nu e vorba de imitatie, ci de un aer similar.
Versurile sunt si ele speciale. De regula, nu iau in seama versurile din varii motive. In cazul Mortuus, nu e vorba nici de naibe/satane, nici de muntii, padurile si taramurile nordice, nici de masacre, sange, exterminari. E vorba de introspectie in moarte, thanato-filosofie, sfarsitul a tot si a toate, dar si ocultism religios.
In consecinta
10/10http://www.myspace.com/mortuusswe
