Tara: SUA
Stil: naiba stie? e black, cu sludge, cu drone, cu prog, cu momente 'n'roll, cu momente atmo... o combinatie surprinzator de fluida si de coierenta.
Alcatuire:
Erik Wunder - ostromenturi
Phil McSorley - voce (si ce voce!)
Jarboe - guest vokills
Tracklist:
1. Gin 07:24
2. Dry Body 08:54
3. Arsonry 05:48
4. Throat 01:58
5. Stomach 06:44
6. A Clean Well-Lighted Place 03:40
7. Pregnant Insect 06:02
8. Two-Thumbed Fist 09:57
9. The Old Man Who Lied for His Entire Life
10. A Starved Horror 05:12
Total playing time 01:02:17
...
61. Stew Craven / ... 4:34
Adrese utile:
http://www.metal-archives.com/band.php?id=12739http://www.myspace.com/stinktown666si iaca si-un interviu:
http://www.thelefthandpath.com/lefthandpath/index.cfm/event/read/entry/Interview_CobaltOameni buni. La scurt timp inainte de-a incepe noi joaca aia cu newcomerii, mi-a trecut vajaitor pe la urechi niste muzica de la baietii astia, chiar de la un concitadin de-ai lor. (Eater of Birds, care are lead guitar de la McSorley, da' n-are Jarboe, pare a fi un album meserias rau.) Pe urma, mi i-a adus intru atentie Porkkele, caruia-i multumesc si pe a'sta cale, numa' ca sa cada intru uitare pana cand am trecut io prin Autumnblazeu' de anu' asta (cam bleah) si mi s-a facut din nou pofta de-o stacana cu Gin.
De ce sfiala mea? Dom'le, e greu rau sa intru intr-un mood care sa se pupe cu ce propun baietii veseli din Colorado aici. Ceea ce fac ei se cheama ca e o monstruozitate incredibil de viabila de stiluri confundate unu-ntr-altu', fara momente in care sa scartaie pe la imbinari. Empatic, e greu si apasator al naibii, cu doza lui de sinistru si de malefic. Nu ma refer la genu' de senzatie lasata de un album reusit de doom rau; asta mai e si rapid, extrem de versatil... si mai are si prostu' obicei de-a schimba placa si de-a lasa ascultatoru' cu gura cascata, daca nu-i atent. Mai e si foarte dens; perechea teribila se arunca vorace pe timpu' de colaborare, il inhata cu dintii de beregata, il flocaie si-l zdrentuie pana nu mai ramane nimic. [Unu' e militar activ, prin Golf, alalalt face dobe live pentru Jarboe]
Din ce e alcatuit albumul? O pereche de guristi exceptionali, unu' care duce scrasnete de black, racnete 'arcor si grohaiala... si le duce, nu gluma, scoate din el de sa-si scuipe plamanii si coastele, respectiv una care psalmodiaza teluric, pe cele doo trackuri unde baga. Instrumental, e o nebunie intreaga; avem toba buna de blec, avem bass audibil si cu momentele lui (desi cam rare) de stralucire, avem pasaje acustice, care merg si singure, si cu niste voce clean joasa si placuta din partea lu' nenea Phil, avem chitara lead parca mai putin smechera decat pe ce-am auzit din Eater of Birds... nu-s multe, da' nenea Wunder face foarte bine cu ele.
Va mai spun si ca albumu' e inregistrat cu Dave Otero de la Cephalic Carnage, adica ce falicu' meu, omu' a facut treaba buna, ca e alcatuit din 61 de trackuri, cati ani a avut nenea Hemingway cand a murit [ce nu-i listat nu are nume, sunt trackuri de cateva secunde, fara sunet] si ca el, propriu-zis, se incheie cu A Starved Horror. La sfarsitul acelor trackuri silentioase intra Stew Craven, o inregistrare veche si rara al naibii a unui cantec de haiducie al gastilor de negromani, artistii nefiind mentionati (sau cunoscuti, imi imaginez). As fi ghertoi sa zic ca aia e cea mai tare, da' deliciu' albumului, pentru mine, acolo e.
Sub 10 nu pot sa-i dau.
