oarecum d'acord in ce priveshte pestilence. totushi, n-ash fi asha aspru. e album de come-back, dupa jdeani shi dupa TotA. evident ca ashteptarile sunt mari. nu le face fatza, da' nici chiar asha de lepadat nu e. intr-adevar, se vad clar repetitziile de pe albumele batrineshti (horor detox e aproape copie dupa land of tears pe riffu' de intro) da' nah, acu' e acelashi om, acelashi stil de a compune. metalu' a evoluat mult din 91, mammeli poate mai putzin. una peste alta, io unu' vaz shi ceva plusuri, nu numa' minusuri...
le - iaca io ma chinui cu believeru'. l-am ashteptat de ani de zile. shi asta e necazu', ca ashteptarile astea te fac sa speri ca va fi cel putzin la fel de bun ca ultimu' album, daca nu mai bun, ca deh, pe vremurile vechi, erau taticii taticilor pe felia lor. shi unde mai pui ca primu' track dat spre audience, medtown, e bun. asha ca ashteptarile au mai crescut putzin. eh, cind am playerit prima oara tot albumu', n-am fost atit de incintat pe cit mi-ash fi dorit. evident, n-am fost dezamagit. da' nici dat pe circa, ori io asta-mi doream de la ei.
unde mai pui, pe gabriel se manifesta un fenomen oarecum invers cu pestilence. pe mine ma oftica exact lipsa elementelor clasice, alea de-a pus believeru' acolo unde e. prea putzin thrash intercalat cu muzica clasica, mult prea multe insertzii jazzy in schimb. probabil d'aia nu sunt inca foarte fericit cu albumu'. da' bag spinuri la greu, pin' la urma il ingurgitez io. probabil asta e solutzia pentru mai toate albumele astea...
np: believer - stoned