Salutare tuturor!
Am "lecturat" de cateva ori albumul si cautam review-uri despre, si asa am dat de acest topic. Am la activ 15 ani de "fanatism" DT, inceput in 1992 undeva la ora 2 din noapte, urmarind un "Headbanger's Ball" pe MTV, si terminat odata cu aparitia lui "Systematic Chaos". Detin in original toate aparitiile lor oficiale audio-video, si chiar productii ale propriei lor case de discuri (Ytse Jam Records), precum si proiectele lor personale; nickname-ul meu apare pe biografia oficiala a lor ("Lifting Shadows", pe care - evident - o detin). Asa ca ma simt cumva obligat sa impartasesc opiniile despre BC&SL.
Cand a aparut "Octavarium", mi-am spus ca e doar o sincopa, ceva trecator; nu ma puteam multumi doar cu o piesa extraordinara (cea care da titlul LP-ului), am asteptat febril urmatoarea aparitie, care insa era in aceeasi directie: reteta simpla, marketing dincolo de limite, creativitate obosita. La fel si acest ultim album.
Nu vreau sa fiu gresit inteles: raportat la ce apare, este deasupra. Raportat la ce a facut DT, abia pluteste, de cele mai multe ori se scufunda. Inteleg pornirile masonice, inteleg ca trupa doreste sa experimenteze cat mai multe "prezentari muzicale", insa metoda lasa de dorit. Primul disc din "Six degrees..." mi se pare o culme a prog-metal-ului, de la abilitatile tehnice interpretative, la productie si creativitate, acel prim disc e o capodopera; din pacate, al doilea disc este mai "fusherit". Inca astept al lor "Close To The Edge"; legat de asta, mi se pare jenant ca se straduiesc sa umple discul pana la refuz dpdv timp, in loc sa spuna in 35-40 minute ce spun in aproape 80.
Pana la urma, DT e victima propriilor lor stachete, pe care ei insisi le-au ridicat atat de sus. Inca mai sper.
Intre timp, revin din cand in cand asupra aparitiilor live de exceptie de pe "Live at Budokan", "When Dream And Day Reunite" si "Score", amagindu-ma ca Dream Theater va scoate acel album care s-a intrezarit undeva in 2002.
