Anunt la mica publicitate:"Homosexual, negru, handicapat, caut patrie de închiriat cu ora!" Â
Heterosexual, deci fericit Â
Ocupati cu rãzboiul, iatã cã am trecut cu vederea congresul international al preotimii "Viata si Familia la începutul noului mileniu crestin". Catolici si ortodocsi au cerut la Bucuresti "consolidarea valorilor familiale traditionale, bazate pe cãsãtoria legitimã si pe dragostea dintre bãrbat si femeie". Un cardinal sosit tocmai de la Roma, e.s. Alfonso Trujillo, a tras semnalul de alarmã pe care îl asteptau de atîta vreme românii normali (cu nevastã, copii si gospodãrie grea): cãsãtoriile între homosexuali, permise în unele tãri, trebuie eradicate.
În aceeasi sãptãmînã sosea în România Michael Guest, ambasadorul Statelor Unite, homosexual declarat, trimis la post împreunã cu partenerul sãu Alex (...)
Ambele evenimente au venit si s-au dus fãrã prea mare ecou. Dezamãgit chiar, dl Guest a izbucnit la sfîrsitul primei sale conferinte de presã: "chiar nu mã întreabã nimeni despre orientarea mea sexualã?" Gestul a fost urmat de o relaxare generalã printre ziaristi, care, desi în majoritate cu vederi liberale, aveau senzatia cã o astfel de întrebare ar putea fi luatã drept un atac sub centurã. Ceea ce, de fapt, se întîmplase deja, în multe dintre articolele de dinaintea instalãrii. "Ambasadorul Americii, homosexual, soseste astãzi la Bucuresti" - este doar unul dintre titlurile cu care presa românã poate concura la Pulitzer, categoria "Cel de-al treilea Reich".
Dincolo de toate, plãcerea de a lovi în cei mai slabi - sau demodati, sau recent plecati de la putere - era pînã de curînd una dintre ocupatiile rezervate presei. Intrarea pe teren a bisericii ortodoxe e însã o surprizã, odatã ce institutia ar trebui, teoretic, sã emane atîta bunãtate încît sã ajungã si la export. În locul ei, si mai ales în locul unui activism social (extrem de prezent la sectele care - anatemã! - îi fac concurentã), iatã cã ni se propune aceeasi viziune medievalã în care cel diferit e ori bolnav, ori damnat, ori amîndouã. Preotimea pare sã se comporte ca si cum are un plan de realizat la pãcãtosi - iar homosexualii sînt, evident, cea mai bunã materie primã.
. Ateii (cîti au mai rãmas) ar putea constata cã procedeul nu e decît o adaptare pentru amvon a celebrului pericol unguresc. Principiul în orice caz e acelasi: cînd n-ai pîine (spiritualã în acest caz), dã-i omului mãcar o sperieturã, sã-l faci atent.
De fapt, altfel decît Vadim, biserica trece si ea printr-o crizã de solutii. Proiectele sale filantropice (pornite tîrziu, din spaima de concurentã) sînt departe de a gãsi finantare pe mãsura nevoilor. Institutia nu are o figurã charismaticã - un om cu credintã, darul comunicãrii, functie înaltã si putine pete pe constiintã. Sã ne amintim cã P.S. Teoctist a reusit sã-si strîngã toti enoriasii la bisericã numai cu ajutorul Papei. Ritualul e si el o problemã gravã: melopeea bizantinã l-a transformat pe preot mai degrabã într-un descîntãtor decît într-un purtãtor al Cuvîntului Domnului.
În sfîrsit, biserica e datoare sã fie un reper moral pentru credinciosii sãi. Cum poate face asta o instituþie de stat care în ultimii 50 de ani de martiriu national n-a putut sã ne arate nimic mai dramatic decît lupta functionarilor sãi cu kilogramele ?
Optimistii rãspund cã tot mai multi tineri vin la slujba de Paste ori merg la bisericã duminica. Pesimistii constatã cã aderenta popularã la cultul ortodox nu este si una la valorile sale. Si nu e nevoie sã mergem mai departe de Cele 10 Porunci, pentru a vedea cum crestinul din Casa Domnului e de fapt pãgînul de la Casa Republicii, de pe stradã, de la slujbã si de acasã. Catalizatã de spaima de moarte, relatia noastrã cu biserica e una strict comercialã: dã-mi speranþa vesniciei si îti voi da o parte din timpul meu.
Si totusi, îndoiala cea mai mare vine din altã parte. Dacã ar reusi, campania împotriva homosexualilor ar modifica putin statisticile raiului, însã destul de mult pe cele ale organizatiilor strãine care monitorizeazã drepturile omului. Sã cerem bisericii sã renunte la ea, în numele interesului public (integrare).Preotii ar putea spune cã la astfel de compromisuri i-a obligat si Ceausescu...
Ptiu, drace!
Lucian MÎNDRUTÃ
