Ştiaţi ca...?
repere pentru o (imposibia) istorie a "homosexualitaţii"
* ...nici テョn greaca nici テョn latina, limbile テョntemeietoare ale civilizaţiei europene moderne, nu exista un cuvテョnt care sa テョnsemne "homosexual" sau "homosexualitate". Exista テョn schimb, o droaie de cuvinte pentru a-l desemna, テョntotdeauna テョn chip insultator, pe partenerul pasiv テョntr-o relaţie (sexuala mai rar afectiva cu un partener de acelaşi sex. Condamnarea sistematica a pasivitaţii este trasatura definitorie a sexualita(lor) greco-romane.
* ...テョn mentalitatea greco-romana oamenii nu se テョmpart テョn funcţie de sexul partenerului (sexual ori afectiv), ci テョn funcţie de poziţia lor (activa ori pasivaテョn cadrul relaţiei. Diferenţa aceasta, esenţial diferita de テョmparţirile moderne テョn homosexuali şi heterosexuali (plus, eventual, bisexuali) e strテョns legata de structura societaţii antice, dominata de barbaţi, care aveau dreptul "natural" şi de la care se aştepta sa domine (sexual, social şi intelectual) categoriile "inferioare": pe cei inferiori social, minorii, femeile, sclavii de ambele sexe.
* ...alegerea テョntre un partener de sex masculin şi unul feminin era la テョndemテョna oricarui barbat liber, テョn limitele legii ce condamna adulterul (sexul cu nevasta altuia) şi violul (sexul fara consimţamテョntul partenerului de condiţie liberafie el femeie ori bărbat). Alegerea aceasta era o chestiune de gust, nu de opţiune existenţială, ea nefiind definitivă (decテョt テョn anumite cazuri, privite de autorii antici ca nişte ciudaţenii), nici exclusiva . Condiţia "normala a barbatului Antichitate (şi nu numai) era "bisexualitatea".
* ...cea mai eficienta metoda de a pastra ta reputaţia unuia (cap de familie) era afirmaţia publica (ori insinuarea zvonului) ca respectivul a fost pasiv テョntr-o relaţie cu un individ de acelaşi sex ori de sex opus (i.e. s-a lasat penetrat テョntr-o relaţie cu un alt barbat; a satisfacut oral o femeie, devenind instrumentul pasiv al placerii acesteia) ori ca nevasta-l ţine sub papuc. Orice inversare a raportului dintre sexul fizic al individului (masculin), poziţia sa sociala (dominantaşi rolul sau sexual (activ) era privita ca o abatere "contra naturii" şi sancţionata de lege ori de morala publica
* ...cel mai des atestat tip de relaţie テョntre indivizi de acelaşi sex (nu şi unicul!) テョn sursele ajunse pテョna la noi presupune un partener activ mai vテョrstnic şi unul pasiv nevテョrstnic, cele douaroluri (şi numele lor: erastes "iubitor" şi eromenos "iubit") nefiind interşanjabile.
* ...spre deosebire de barbaţii de azi, autorii antici (aproape toţi barbaţi) n-au scris decテョt ocazional despre ceea ce numim azi "lesbianism". Nefiind un pericol pentru poziţia sociala dominantaa barbaţilor, activităţile homoerotice ale femeilor nu prezentau nici un interes.
* ...onoarea テョndoielnica de a fi introdus テョn lumea greco-romana şi テョn civilizaţia europeana moderna condamnarea egala a ambilor parteneri ai unei relaţii
. homoerotice, indiferent de rolul lor, テョi aparţine creştinismului, care a importat-o din moralitatea iudaica Condamnarea explicita;, rostita prima oara テョn contextul prostituţiei sacre practicate テョn Orientul Apropiat (Lev. 20,13; v. şi Lev. 18,22) a patruns テョn cultura creştina pe doua ca;i: prin traducerea greaca a Vechiului Testament (Septuaginta) şi prin cuvintele テョnvaţatului iudeu Saul din Tars (aka Sf. Ap. Pavel) din 1Cor. 6,9-12, care-i exclud dintre moştenitorii テョmpaţiei lui Dumnezeu (テョntre alţii) pe "malahieni şi sodomiţi", cum arhaic şi inexact glasuieşte traducerea romテ「neasca テ始 fapt, textul original extinde condamnarea partenerului pasiv (gr. malakoi "cei moi, efeminaţii") şi la cel activ, pentru care (fapt graitor!) Apostolul e silit sa inventeze un cuvテョnt grecesc, care va face cariera; (gr. arsenokoitai, lit. "cei ce se culca cu barbaţi").
* ...テョn ciuda a ceea ce pretind azi reprezentanţii Bisericii şi unii activişti gay, tradiţia patristica nu a supus unei condamnqri sistematice relaţiile erotice per se, individualizテョndu-i pe "homosexuali" ca ţinte ale prigoanei. Moralitatea creştina definita de Parinţii Bisericii テョn primele secole d.Hr. a condamnat orice fel de activitate sexuala ce nu avea ca scop procreaţia şi, mai grav, era テョnsoţita de placerre
. Lucrul este lesne explicabil daca; ne gテョndim ca majoritatea Parinţilor erau barbaţi, membri ai elitei sociale şi practicanţi ai unui ascetism devenit, テョn Antichitatea tテョrzie, semnul de recunoaştere a individului superior, a adevaratului "filosof".
* ...asocierea dintre povestea Sodomei şi relaţiile homoerotice テョn tradiţia Bisericii este relativ tテョrzie, テョn primele veacuri creştine exegeţii patristici vazテョnd テョn "sodomiţi" un simbol al neomeniei, nu al delictului sexual. Chiar テョn Evul Mediu, cテョnd se elaboreaza o tradiţie teologica coerenta privind sodomia, termenul nu denumeşte exclusiv relaţiile homoerotice, ci orice tip de activitate sexuala neaprobata de Biserica (d.e., sexul anal conjugal).
* ...primul exemplu limpede de influenţa a invataturii creştine asupra legilor laice privind relaţiile homoerotice este legislaţia lui Iustinian, Nov. 77 (538 d.Hr.) şi 141 (559 d.Hr.), care, spre deosebire de legile emise anterior de テョmparatii romani creştini, condamna ambii parteneri, indiferent de rolul lor. Pentru prima oara un sistem legislativ (european) face din "barbaţii care se desfrテョneaza cu barbati ţapi ispaşitori, asociind existenţa lor cu pedepsele trimise de Dumnezeu asupra statului (cutremure, ciuma )Ironia istoriei: primii condamnaţi dupa noua lege sテョnt doi episcopi... Tradiţia inaugurata de Iustinian e テョntrerupta abia テョn 1791, cテョnd codul penal francez a dezincriminat relaţiile テョntre indivizi de acelaşi sex.
* ...テョntr-o scrisoare din 6 mai 1868, Kテ。roly Mテ。ria Kertbeny inventeaza un nume (adj. Homosexualisten) ce reflecta o noua テョmpărţire a fiinţelor umane, radical diferită de cea premodernă, avテョnd drept criteriu sexul partenerului. "Homosexualitatea" (Homosexualitテ、t) se va naşte, din pana aceluiaşi autor, abia テョn 1880. Cu el ar trebui să テョnceapă istoria "homosexualităţii".
Cristian GAŞPAR