in general, ca oricare alt om, urasc miciuna. apoi, apare si falsitatea si oamenii lingusitoricare se dau bine pe langa tine doar ca sa iti castige increderea, sa te faca sa te confesezi lor si apoi sa profite de tine si sa te santajeze... asta o urasc cel mai tare dupa minciuna. dupa mine mai bine spui un adevar curat, asa cum e si astepti sa vezi ce se intampla mai departe chiar daca adevarul ala e putin cam intepator. eu de exemplu nu mint aproape niciodata si daca mint, e ceva total nesemnificativ si mic, care chiar si daca se afla nu ma baga nimeni la raspundere. uneori minciuna e si buna (ai o ruda apropiata tie si stii ca o sa moara in viitorul apropiat. totusi, nu descurajezi omul. ii dai incredere si il imbarbatezi!) dar e ca un drog, o minciuna, tare dupa sine alta si tot asa pana ajungi sa "traiesti" pe baza lor si pe cei care cred ce le zici, aici intervine credulitatea oamenilor care nu pot zice ca o urasc dar e destul de rea pt cei care sunt mai "blegi" de felul lor si cred ca daca le zici ca exista hipocampi, ei incep si cauta prin mari si oceane cai cu coada de peste... oricum, topicul nu este rau dar intrebarea e destul de prost pusa in sensul ca fiecare idee trage dupa sine alta. totul depinde de cum gandesti si cum ti-ai format caracterul...