metalu' gay e ca o tunsoare de 300 de lei pentru barbati.
e ca un SUV cu motor V8 de 8500 cmc, insa HIBRID pe care scrie mare "Eco".
e ca o mitraliera "versace" care vine impreuna cu o vesta antiglont cu modele tribale si pete de var pe ea.
intai a inceput sa se numeasca, cred io, "gay", ptr ca era vorba de metalu' adresat domnisoarelor - goticareala, deathdoomereala superficiala cu clape si voce soptita, etc, dar termenul a preluat si alte sensuri - a inceput sa si descrie ascultatorul 'tipic' al respectivului gen sau a respectivei trupe : metalcore, melodeath, etc, si, intr-un final, a ajuns sa descrie si tematici abordate, gen "viking".
n-am cum sa evit aceste clisee: e vorba de accesibilitate, de accentu' pus pe criterii superficiale cum ar fi productia sau tehnica sau coolnessu' (prin introducerea de elemente la moda cum ar fi breakdownurile), care in mod normal (as zice "obiectiv") ar trebui sa fie in cel mai rau caz secundare inspiratiei si sinceritatii (care in cazu' metalului gay ajung sa lipseasca de tot). ca sa fie clar, poti sa imbraci o compozitie corecta si misto in breakdownuri, sa-i arunci solouri si o productie de ultima ora, atata timp cat aceste ultime caracteristici sunt mijloace, nu scopuri.