Nu i-as zice neaparat boala, pentru ca e putin misleading (nu-mi zice nimic de motive), da' cauze obiective (ma rog, depinde acu' si de paradigma folosita) tind sa existe, de fiecare data. Pornesti de la niste potentialitati preexistente (in diverse cantitati, in fiecare) si de-acolo continui cu ce noroc ai avut in viata: educatia primita, comportamentu' inhibitor/incurajator/neutru/constructiv/etc al educatorilor (parinti, mai intai, da' nu numai) in raport cu diversele etape de dezvoltare psihosexuala, comportamentu' alora pe care i-am investit cu aceleasi valente emotionale ca pe educatori. Cum zice SS, oamenii astia-s facuti, nu nascuti (ce-am ajuns sa parafrazez...).
Am intalnit in practica un caz interesant, a propos de asta, c-o fata cu educatie religioasa crestin-ortodoxa beton, timida, cuminte, prietenoasa, da' care se temea extrem de tare c-o sa-si piarda sotul, pe care-l valoriza excesiv de tare, mai ales in raport cu ea, asa ca a luat intr-o seara o forfecuta de unghii si i-a taiat omului obrazu' de niste cateva ori; muschi faciali sectionati, desfigurat pe viata, operatii de reconstructie, chestii, socoteli. Cand ma uit inapoi, ma gandesc ce misto ar fi fost sa fi scos mai mult decat ce buna si ce fricoasa de d*mnezeu era, in anamneza, de la ai ei (care-o adusesera la 9, de frica sa n-o salte baietii-n albastru) sau o regresie cu ea... si-acuma naiba stie unde-a mai ajuns, da' parcursese toate etapele crimei, pana la tentativa; pana-n ziua de azi, a avut timp sa si omoare. Poate sa rationalizeze ca asa ramane pe veci persoana in cauza langa ea, ma gandesc.
