Dumnezeu se confrunta zilele astea cu o nemaivazuta criza de personal. Inaltpreasfintiile lor si mare parte din adjuncti, adica aproape intreg managementul ortodox al filialei Romania Crestina, acuza dureri cronice la dosar, afectiuni la limba, ureche si aratator, tratate necorespunzator cu uitare si inchidere de ochi inca din vremea tineretii. Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului, a facut politie politica. Mitropolitul Clujului, Bartolomeu Anania, e chemat la audieri la CNSAS si nu se duce. Andrei Andreicut, arhiepiscopul de Alba, e un mai vechi marturisitor al datului in git. Teodosie Snagoveanul, arhiepiscopul Tomisului, si-a recunoscut, fortat de evidenta, Epistola catre Militieni. Dinspre IPS Pimen Suceveanul si PS Calinic, episcop de Arges si Muscel, adie aceeasi briza de spovedanie la organ, iar dinspre Nifon, arhiepiscopul Tirgovistei, se asteapta un adevarat crivat. Sint atitea urme de epoleti, stersaturi si amprente intre copertile intirziatelor dosare incit ai zice ca, de cind s-au pus pe colaborat cu Securitatea, preasfintiile lor au bifat de-a-ndoaselea toate cele zece porunci.
Departamentul Crede Si Nu Cerceta de pe linga Sfintul Sinod lucreaza insa cu un zel care, daca ar fi fost indreptat inspre cele placute Domnului, ar fi dat cu matematica de pamint si ar fi triplat procentul actual de ortodocsi. Rivna lumeasca de a-si astupa nemernicia acum, cind toti ierarhii stau cu un ochi pe ceas si cu celalalt pe jiltul Preafericitului defunct, ne aminteste – nu-i asa? – de jelania candidatului Basescu: „Adriane, ce ghinion pe poporul asta sa aleaga iar intre doi fosti comunisti!“. Atita doar ca, de data asta, electorii au ei insisi mitre cu cozoroc si insomnii de tilhar. Colegiul Electoral Bisericesc, cel care va duce la indeplinire avansarea in grad a celui mai necercetat mitropolit, contine integral corpul suspectilor, prospectilor, banuitilor, prinsilor, doveditilor si niciodata aflatilor securisti. Este deci un intreg care-si contine partile, care la rindul lor contin intregul; un holomer, cum zicea odinioara Noica, explicitindu-l pe Hegel sub supravegherea timpa a ofiterului anchetator. Filozofia nu-i intimplator chemata sa-i asiste pe prelatii-candidati, fiindca ea contine invatatura rentabila din angajament: daca taceai, mitropolit ramineai.
Prin inaltele ei fete si groasele ei obraze, Biserica Ortodoxa Romana traverseaza zilele astea cel mai nerusinat capitol din istoria ei tangibila. Vanitatea, imposture si ticalosia s-au refugiat sub sutana cusuta cu aur mai vioi ca primii crestini in catacombe. Prin complicitatea masiva a sefilor cu mica popime, sensurile sfinteniei par sa se fi surpat fara sa fi prins nici o mitra dedesubt. Urmarea e o nesimtire rituala, in care fundatia etica a credintei e ingropata la un loc cu bascalia si epoletii. Poporul va trece mai departe si de aceasta data, dar prestigiul public al ortodoxiei incepe sa se confrunte cu un nou dictionar. Caci de acum incolo, cine ma va putea impiedica sa vad intr-o slujba prost croita altceva decit o declaratie fara talent despre obiectivul Iisus, iar intr-un sobor adunat la o sfintire altceva decit un pluton cu trecutul imbracat pe dos?
Academia Catavencu
